Fuga Ceauşeştilor de pe sediul CC al PCR a fost punctul culminant al Revoluţiei. Peste doar câteva ore avea să izbucnească războiul radio-electronic Parte componentă a Armatei române, Aviaţia militară a fost implicată, mult mai puţin decât trupele de uscat, în evenimentele premergătoare fugii cuplului Ceauşescu. În ultimele zile ale anului 1989, gen. (r) Mircea Budiaci avea gradul de colonel şi era locţiitor al şefului Aviaţiei de vânătoare din Comandamentul Aviaţiei militare. El îşi aminteşte că, după anunţarea indicativului de alarmă „Radu cel Frumos”, în aviaţie s-a ridicat nivelul pregătirii de luptă a celulelor de alarmă. Adică a crescut numărul forţelor de intervenţie, iar avioanele au fost dotate cu muniţie de luptă reală, corespunzătoare fiecărei categorii de aparate de zbor. Cu toate acestea, în perioada cuprinsă între 17 şi 21 decembrie, Aviaţa militară nu a ridicat în aer decât avioane de transport.
Pe 20 s-a desfăşurat zborul ROMBAC-ului de la Flotila Specială, care a decolat din Bucureşti spre Sibiu şi de acolo mai departe, până la Timişoara. În aceeaşi zi, Ceauşescu s-a întors din ultima lui vizită externă, cea din Iran. Iar la intrarea în spaţiul nostru aerian, aeronava care-l readucea acasă a fost escortată de o patrulă de MIG-uri 23 a Regimentului 57. Aceasta a fost singura misiune efectuată înaintea fugii cuplului Ceauşescu, în cursul căreia „vânătoarea” a fost ridicată în aer. Apoi, chiar pe 22, dimineaţa, a ajuns în ţară Boeing-ul prezidenţial, revenit din Germania, unde fusese trimis la reparaţii. Tot atunci, la ora 8:00, un elicopter militar a decolat într-o misiune de recunoaştere efectuată deasupra Bucureştiului. Aparatul a făcut turul Capitalei, iar echipajul a raportat afluirea coloanelor de muncitori de pe platformele industriale spre centrul oraşului.
Apoi, în jurul orei 10:00 s-a anunţat oficial că „tră
