Una din revistele de business a lansat de curând întrebarea dacă există branduri personale în mediul de afaceri românesc.Răspunsurile au variat de la negarea existenţei brandului personal până la necesitatea "coaliţiei" bunelor reputaţii din mediul de afaceri românesc pentru transformarea societăţii.

Personal, cred că brandurile personale există. Important este cum au fost create şi ce au în spate.

Un ziar de success englez remarca drept branduri personale pe cel al Reginei şi pe cel al "Chicky Girls". Diferenţa era că primul e bazat pe "Statură" şi celălalt pe "Narativ" - în cazul în speţă, menţinerea permanentă a unor poveşti de scandal.

Se pare că narativele sunt cele care menţin atenţia publicului trează şi că brandurile de business nu reflectă "geniul în afaceri", ci capacitatea de a crea în permanenţă poveşti care atrag atenţia publicului.

Este foarte uşor să amintim nume din business care s-au constituit pe bază de narative fără să aibă statură.

Este destul de greu să numeşti oameni de afaceri de statură.

Este chiar riscant, pentru că imediat vor apărea narative mai mult sau mai puţin inventate sau făcând referire la idealul de comportament, care vor încerca să anuleze statura.

În plus societatea românească nu a acceptat, nici măcar cu titlu de excepţie, faptul că succesul poate coexista cu moralitatea.

Încă suntem curaţi numai dacă suntem săraci şi noţiunea de businessman echivalează cu cea de bişniţar.

Avem o problemă că societatea refuză să dea statura brandului generic de "om de afaceri".

Poate pe bună dreptate având în vedere fauna catalogată sub acest nume.

Până la urmă fiecare din noi adunăm de a lungul vieţii "etichete de reputaţie" ca urmare a ceea ce facem sau în ce ne implicăm. Succesul într-un domeniu ne face să adunăm etichete de reputaţie în acel domeniu. În timp aceste etichete devin tr