Cu scrisoarea oficială adresată Comisarului UE cu portofoliu pe Afaceri Interne prin care cer amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, Franţa şi Germania nu doar că schimbă regulile jocului pe parcursul acestuia dar şi încearcă să oprească jocul înaintea fluierului final. Fluierul final ar trebui să vina în primăvară la Consiliul UE pe justiţie şi afaceri interne.

Reamintim cititorilor că procesul de aderare a României la Spaţiul Schengen a fost iniţiat imediat după aderarea la Uniunea Europeană şi prevedea îndeplinirea unor criterii tehnice în domeniile vizelor, cooperării poliţieneşti şi judiciare, frontierelor, protecţiei datelor personale şi în ceea ce priveşte legarea la un sistem informatizat de schimb de informaţii.

Din evaluarea realizată anul acesta de Centrul Român de Politici Europene şi din informaţiile pe care am reuşit să le obţinem cu privire la rapoartele de monitorizare realizate de experţii trimişi de Consiliul UE reiese că autorităţile Române au realizat în foarte mare parte criteriile tehnice convenite la începutul procesului de aderare la Schengen. Pe baza acestor criterii, cel puţin România ar trebui ca în martie 2011 să fie în Schengen. Se pare că nu la fel de bine stau vecii noștri de la Sud. Ei nu stau perfect dar nici dezastruos, astfel încât să nu intre în Schengen.

Poziţia celor două state care se opun astăzi făţiş şi oficial poate cântări foarte mult. Argumentele lor privind de carenţele legate de securitate, justiție, corupție şi criminalitate nu se incadrează nicăieri în tratatul ce deschidea drumul spre Schengen. Ieşind acum din logica iniţială şi procedurală a procesului tehnic şi uitându-ne la ce invocă Franţa şi Germania: dacă Bulgariei i se pot imputa toate aceste argumente, României nu i se pot imputa decât două dintre acestea – nereformarea justiţiei şi ineficienţa luptei cu corupţia. Dar a