În pofida previziunilor sumbre referitor la piaţa de artă din România, anul 2010 a oferit suficiente argumente pentru a demola pesimismul conoscătorilor fenomenului care s-au lăsat înşelaţi de "tabloul" general al crizei. Casele de licitaţii bucureştene s-au aventurat, fiecare după ţinută şi posibilităţi, în spectacolul tranzacţiilor,... la scenă mai mult sau mai puţin deschisă. Ceea ce s-a văzut, nu poate fi contestat. Poate fi doar comentat. Cu exemplele pe care le avem la îndemână. Cert este că s-a vândut. Cel puţin aşa au lăsat să se vadă rezultatele oficiale afişate pe site-ul respectivelor case de licitaţii. Unele au făcut mare vâlvă, îndreptăţită, se pare, în jurul tranzacţiilor care s-au ridicat la sute de mii de euro. De pildă, tranzacţiile care au avut loc în sesiunea din 16 decembrie aduceau, potrivit unui comunicat al organizatorilor, suma de 1.289.400 de euro, "cea mai mare sumă obţinută de o licitaţie de artă pe piaţa românească". Protagoniştii vânzărilor erau Nicolae Grigorescu şi Ion Ţuculescu. Lucrarea "Păstoriţă" de Grigorescu era tranzacţionată la 175.000 euro, în timp ce "Noapte la Ştefăneşti" de Ion Ţuculescu intra în altă colecţie pentru suma de 100.000 de euro. Să fi înţeles investitorii că arta este cea mai rentabilă afacere pe termen lung?! Aşa se pare.
Dar nu toate casele de licitaţii bucureştene au dat lovitura cea mare. În general, au fost tranzacţionate la preţuri mari, ţinând cont de contextul dramatic al crizei, pe toate planurile, lucrări de Grigorescu, Tonitza, Pallady, Petraşcu, Ţuculescu, Baba, Ressu, Dărăscu, Verona... ceea ce nu înseamnă că artiştii amintiţi au excelat în preţuri record. Într-adevăr, criza a scos marile valorile din colecţii importante. Iar investitorii au profitat, pe bună dreptate, de acest pasaj financiar dezastruos pentru unii, favorabil pentru alţii.
Din păcate, însă, arta contemporană contin
