Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor - căci tovarăşi nu vă mai pot spune, după ce atâta amar de vreme am fost siliţi să folosim acest cuvânt de către odiosul dictator şi sinistra sa soţie -, dragi telespectatori... cetăţeni ai patriei noastre, România... mă cunoaşteţi: sunt George Marinescu şi am ocazia, în sfârşit, să vă privesc în ochi, după atâţia ani de minciuni şi de umilinţe. În aceste momente grele, dar şi fericite, mă văd nevoit, cu multă părere de rău, să-mi fac mea culpa faţă de o ţară întreagă, care ani de zile m-a urmărit transmiţând tot felul de comunicate... trebuia... am fost silit... n-aveam încotro... Securitatea... dictatura...
Dar acum a venit vremea să vă spun adevărul şi numai adevărul. Şi voi începe, evident, cu un comunicat, unul care, de această dată, cred că vă va încălzi inimile. Sinistrul dictator... tiran... călău... încearcă să fugă... Dar ce se întâmplă?... S-a anunţat că o maşină blindată a Ministerului de Interne avansează pe Strada Batiştei... ofiţerii sunt rugaţi să intervină, să evite o eventuală catastrofă!
Iată, aşadar, că începând din această zi sfântă, noi, lucrătorii Televiziunii Române Libere, vă spunem adevărul şi numai adevărul. În acest spirit, să vă mai dau o informaţie: la Sibiu, lunetiştii Securităţii trag asupra maşinilor de Salvare... se pare că ţinta lor sunt bebeluşii, vor să le tragă câte-un glonţ în frunte... ştiţi, Sibiu, Nicu Ceauşescu...
Linişte, să mai dăm o ştire în spiritul adevărului şi al libertăţii de expresie câştigate cu preţul sângelui! Ia să vedem ce scrie pe acest bileţel... O coloană de blindate se îndreaptă spre Televiziune... sunt tancurile dictaturii, vor să preia controlul, să readucă ţara sub talpa cizmarului şi a analfabetei... Probabil că aici ne va fi sfârşitul, dar nu-i nimic, rămânem pe baricade, luptăm până la ultima picătură de sânge... e o datorie de onoare să
