Am discutat de curand cu un tanar - a carui inteligenta o pretuiesc in mod deosebit - despre felul in care arata astazi Romania, la 21 de ani de la ceea ce s-a numit oficial Revolutia romana.

La un moment dat, mi-a fost servita urmatoarea replica: "de atunci nu s-a schimbat nimic". " Nu te supara - l-am intrebat pe acel tanar - dar cati ani aveai in 1989? "Sase ani" - mi-a raspuns.

Mai auzisem aceasta replica, dar, de regula, de la pensionari, a caror memorie era dubioasa. De data asta era vorba de un tanar care s-a nascut intr-o cu totul alta lume, decat cea dinainte de 1989.

Chiar daca "a trait acele evenimente", acest tanar, asemenea multora ca el, a cunoscut acele timpri mai mult din auzite. Sau citite. Intrebarea care imi vine in minte este: "auzite de la cine?" sau "scrise de cine?". Pentru ca, slava Domnului, poate ceva de care sunt sigur ca s-a schimbat este libertatea de a spune si a scrie orice.

Iar despre cum era inainte de 1989, sau despre ce s-a intamplat in acel an, s-a spus si s-a scris enorm. Nu intotdeuna responsabil. Dar asta este o alta poveste.

Ne-am mai indepartat cu un an de acel istoric 1989. Sau daca preferati, acel 1989 s-a mai indepartat cu un an de prezent. De atunci incoace, in fiecare an, mijloacele media se intrec in a evoca acele evenimente. Anul asta parca mai putin ca niciodata. Este tot mai greu sa spui ceva nou.

Singurul lucru nou pe care in zadar il asteptam de 21 de ani, ar fi fost sa aflam cum a fost posibil ca un sistem care ani de-a randul ne-a impuiat capul cu "grija fata de om", sa isi incheie socotelile cu niste crime odioase, ai caror autori ne-au ramas pana astazi necunoscuti.

De fapt, sistemul comunist s-a incheiat oarecum simetric cu felul in care a inceput. Adica prin crime si minciuni. Din pacate, asupra acestui lucru nu suntem cu totii