…acum douazecisiunu de ani, pe 21 decembrie, primul gand care mi-a venit dupa fuga lui Ceausescu a fost “de-acum vom putea merge la Paris!” Atat m-a dus, marturisesc, pentru moment, mintea: putem merge la Paris! Parisul era, pentru mine, maximul de libertate la care puteam visa. Partea asta a durat cativa ani, dar s-a rezolvat. Am apucat de atunci sa vad Parisul de mai multe ori, am apucat sa-i cunosc unele cotloane (nu toate), am apucat sa-l hoinaresc dupa pohta ce-am pohtit – si m-am bucurat de fiecare data.
M-as bucura si astazi. Si astazi, la fel ca si acum douazecisiunu de ani, imi amintesc de cei care n-au mai apucat.
Astazi, insa, mai stiu ceva ce nu stiam in 2121 – libertatea e ceva mai complicata. Libertatea pe dinafara, oricat de importanta, ramane doar atat – pe dinafara. Libertata pe dinlauntru e muuult mai complicata. Calatoriile pe dinafara, oricat de ravnite, oricat de dificile sau de scumpe, se pot face relativ lesne, cu sa fara intrarea in spatiul Schengen. Sa mai lasam, asadar, de-o parte, vaicarelile mai mult sau mai putin ipocrite pe tema asta. Vorba francezului: Ce e greu se face repede, dar ceea ce e imposibil cere timp. Asa si cu drumurile pe dinlauntru. Douazecisiunu de ani mai tarziu inca ne mai luptam cu libertatea asta.
Pe dinlauntru nu te impiedica nimeni sa zambesti sau sa injuri. Pe dinlauntru nu te impiedica nimeni si nimic sa fii generos sau meschin. Pe dinlauntru s-ar putea crede ca nu ai nevoie de o revolutie pentru a-ti inchide ochii si a calatori unde vrei. Pe dinlauntru e lesne si tocmai in aceasta usuratate a fiintei se ascunde si cea mai mare capcana: pentru ca poti merge la Paris sa flanezi cu buchinistii sau pentru a le fura portofelele. Pe dinlauntru, numai de tine depinde. Asa ca revolutia pe dinlauntru poate fi amanata la nesfarsit.
Revolutia pe dinlauntru isi asteapta inca eroii.
Douazecisiunu
