Ca in fiecare an dupa 1989, rugbystii isi plang mortii de la Revolutie, intr-un anonimat ce nu le face deloc cinste celor care se bucura acum, intr-o masura mai mare sau mai mica, de sacrificiul lor.
Nu mai putin de 6 practicanti ai sportului cu balonul oval au pierit in acel tragic sfarsit de decembrie, 4 dintre acestia fiind extrem de tineri.
Stelistii Radu Durbac si Florica Murariu sunt, fara indoiala cei mai cunoscuti, ambii fost internationali in perioada de maxima glorie a echipei noastre nationale. Si ambii au murit, dupa cat s-a afat pana acum, dintr-un fantastic ghinion.
Despre Durbac se spune ca a fost impuscat de un civil ce ar fi sarit gardul unitatii militare din Ghencea, insa ulterior au aparut informatii conform carora el ar fi fost ciuruit din greseala, de doi soldati care au deschis focul de frica. Murariu a avut o moarte si mai stranie. Florica iesea de la metrou cand a fost oprit de o patrula a armatei. Gestul sau, de a scoate buletinul din haina, a fost interpretat gresit, iar soldatii au tras fara somatie.
In fata stadionului Rapid, din cartierul Giulesti, se afla un monument ce aminteste de jertfa a trei sportivi foarte tineri ai "alb-visiniilor". Petre Astafei, fratele atletei Galina Astafei, a murit impuscat, la numai 19 ani, in Piata Revolutiei. Bogdan Stan avea doar 21 de ani si a cazut secerat de gloante in zona Televiziunii Romane iar Florin Butiri, tot de 21 de ani, a fost ucis in timp ce incerca sa intervina in zona unui incendiu.
Pe langa acestia, a mai decedat si Cristian Toporan, care la nici 19 ani era junior la formatia Energia Bucuresti.
Sunt doar 6 vieti stinse intre sutele de victime ale Revolutiei, insa sacrificiul lor, al tuturor, se dovedeste tot mai mult a fi in zadar. Nici macar recunoasterea si cinstirea faptelor eroice savarsite in urma cu 21 de ani nu
