Publicista Doina Cornea a rămas, după 1989, în memoria românilor, drept o femeie care a luptat în mod real împotriva regimului comunist. Revoluţia a găsit-o în stradă, în bătaia gloanţelor, unde îşi exprima liber opinia, după câţiva ani în care a fost urmărită, anchetată, interogată şi chiar bătută de fosta Securitate. Eforturile ei de a transmite lumii starea reală a vieţii românilor în „Epoca de Aur" şi lupta sa pentru libertate au fost însă apreciate de Papa Ioan Paul al II-lea, care i-a oferit Ordinul Sfântul Grigore cel Mare. Francezii i-au oferit Legiunea de Onoare în grad de Comandor, iar Regele Mihai I i-a oferit Crucea Casei Regale a României în 2009. Virgil Lazăr, veteranul redacţiei din Cluj a României Libere, este jurnalistul care a „însoţit-o" pe Doina Cornea pe parcursul evenimentelor.

N-ar trebui să fie aniversate evenimentele din Decembrie 1989, soldate cu lovitura de stat cunoscută, fără să nu amintim de curajul unei femei slăbuţe, dar cu ochii sclipitori de inteligenţă, şi cu un zâmbet care exprimă bunătate, dar şi hotărâre. Este vorba despre doamna Doina Cornea, cunoscută încă din anii cei mai crânceni ai comunismului, când s-a hotărât să rupă tăcerea şi să împărtăşească lumii întregi, prin intermediul postului de radio „Europa liberă", situaţia dramatică în care se găsea ţara, nu numai sub raport social-economic, ci, mai ales, prin teroarea prin care a fost subjugat, moral şi material, întregul popor român.

Ei bine, această femeie, cadru didactic la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, şi-a asumat toate riscurile şi a trimis postului de radio prima scrisoare către „cei care n-au încetat să gândească" (1982), în cuprinsul căreia spune, între altele: „Am devenit un popor fără o scară de valori morale şi spirituale. Un popor hrănit doar cu lozinci reducţioniste, stereotipe, omogenizante şi care înăbuşă, prin frecvenţa lor obsedantă, o