Ultima „recomandare" a strategilor şi analiştilor occidentali pentru ţările central şi est-europene este să se ferească de un nou boom al creditării. Măi să fie! De parcă ar depinde numai de ele şi de parcă asta ar fi adevărata problemă!

În faţa crizei care a devastat pur şi simplu Europa Centrală şi de Est, cu excepţia notabilă a Poloniei, dar cu osebire România şi ţările baltice, care au fost puse literalmente la pământ, strategii şi analiştii occidentali - care stătuseră absolut impasibili în anii anteriori, când creditul promovat fără noimă de către băncile vest-europene făcea adevărate ravagii în aceste ţări, ba chiar şi cochetaseră cu prezumtivele virtuţi ale respectivelor credite pentru promovarea dezvoltării în Estul Europei - au întors foaia ca să nu pară ridicoli şi au început să caute ţapi ispăşitori. După asidue căutări, au găsit principalul vinovat: creditul în valută, care apăruse ieftin în perioada de avânt a ţărilor cu pricina şi de apreciere a monedelor lor naţionale, dar a cărui rambursare a devenit atât de costisitoare în perioada ulterioară de criză şi de relativă devalorizare a monedelor locale!

Dar, vai!, un asemenea ţap ispăşitor nepersonalizat, precum şi plasarea responsabilităţilor în spinarea contractanţilor de credite ce se dovediseră neglijenţi în evaluarea consecinţelor îi absolvea pe adevăraţii vinovaţi: băncile vest-europene care dăduseră creditele şi care făcuseră profituri babane de pe urma acestora! De parcă aceste credite veniseră din ceruri, de pe la Tata Noe, şi nu fuseseră date de cineva în deplină cunoştinţă de cauză şi deci cu responsabilităţi precise - anume băncile occidentale, care puseseră banii la dispoziţie pentru creditarea fără noimă.

Dl Bas Bakker, director al Departamentului pentru Europa Emergentă din cadrul FMI, mai face acum un pas şi iată ce spune, altfel savant: „Ţările care au avut cele mai p