De vineri, halele de producţie ale fabricii de ţigări de la Sfântu Gheorghe au fost închise. ANAF-ul a solicitat unei bănci executarea unei scrisori de garanţie bancară, emisă în favoarea statului, în valoare de 2,5 milioane de euro.
Procedura iniţiată în cazul fabricii de ţigarete de la Sfântu Gheorghe suspendă automat şi licenţa întreprinderii şi îi face pe localnici să se gândească că nu mai este decât un pas până la închiderea fabricii.
Clădirea întreprinderii este de fapt o carte de istorie. Zidurile fabricii poartă mirosul greu de tutun strâns în saci sau rulat în foi de ţigarete. „Există familii în care străbunicul a lucrat în această fabrică, bunicul l-a urmat, iar fiul a prins meserie de la ei. Maşinile cu care se lucrează sunt foarte greu de manipulat, iar viteza de reacţie trebuie să fie foarte mare", spune Sandor Csaba, şeful departamentului tehnic al fabricii.
Fabrica de ţigarete de la Sfântu Gheorghe a împlinit anul acesta 113 ani. Privatizarea şi restructurările din ultimii şase ani au lăsat-o cu doar 84 de angajaţi, care se tem acum pentru locul lor de muncă. Cel care intră pentru prima dată în clădirea fabricii este copleşit. În fiecare colţ de încăpere se găsesc ţigări.
„Cândva am fost 650 de angajaţi şi făceam zilnic câte o ţigară pentru fiecare locuitor al României. În 24 de ore, se produceau între 22 şi 26 de milioane de ţigarete. Vă daţi seama ce producţie era aici?", îşi aminteşte Sandor Csaba.
Pentru oricare locuitor din Sfântu Gheorghe, fabrica este o mândrie. Este, de fapt, amintirea unor vremuri mai bune. „Cerbul ăsta cu care încep Carpaţii de pe ţigări este o siglă recunoscută de oricine. Era, pe timpuri, emblema noastră. Eu mi-aş dori din tot sufletul ca fabrica să rămână în picioare şi să ajungă pe mâini româneşti, nu pe ale grecilor, ciprioţilor sau mai ştiu eu ale cui. Şi atunci poate s-ar face din nou ţigă
