Romania ar fi avut nevoie, in momentele acestea, cele mai dificile din 1990 incoace, de un presedinte care sa transmita o stare de calm, daca de siguranta existentiala nu mai poate fi vorba in tara noastra. Pardon, care este si a noastra.

La moralul si asa daramat al oamenilor pica teribil de rau exercitiul de jucator al lui Traian Basescu. Daca de la Opozitie nu te poti astepta la mai mult - si nici nu poate oferi, ea fiind jenant de slaba, iar Puterea prea incrancenata si ostila - presedintele unui tari este dator, obligat, la o adica, sa potoleasca spiritele, nu sa le agite pana la turbare.

De pilda, a fost extrem de bine-venita prezenta sefului statului intr-un loc din care s-a anuntat conectarea sistemului sanitar la un terminal informatizat, menit sa centralizeze si sa urmareasca cheltuielile din acest domeniu vraiste si mancat de capuse de toate felurile.

A fost, de data aceasta, un om al natiunii, intr-o actiune cu caracter national. In rest, Traian Basescu face foarte rau ca se implica in razboaie care nu privesc tara, nu o fac nici mai bogata, nici mai frumoasa.

Sunt oricum sub anvergura functiei tensiunile permanent reamintite chiar de domnia sa cu mogulii rai. Nu cred ca intereseaza pe cineva ce mai fac Vintu, Patricu sau Voiculescu. Nu se creeaza locuri de munca, nu se fac investitii cu implicari repetate si stridente ale Institutiei Presedintelui intr-o chestiune dintre omul Basescu si moguli.

Aceasta este o ura personala care nu are voie sa fie ridicata la nivel de politica in stat. Nu faci interes general pentru o problema izolata si care nu are decat sa fie stinsa unde si cum vor beligerantii, dar nu cu implicarea Presedintiei Romaniei.

La fel de deranjanta este tararea aceasta a tarii in lupta izolata dintre Putere si Opozitie. De fapt, subordonarea Romaniei si a noastra, a viet