Si s-a mai dus un turneu final de handbal feminin si echipa nationala a Romaniei ramane fara vreun titlu important cucerit in ultimii 48 de ani, cat a trecut de la singura medalie de aur la un campionat mondial a echipei tricolore.
Sigur, medalia de bronz obtinuta in Danemarca si Norvegia este o performanta semnificativa in conditiile unei secete pronuntate in ceea ce priveste sporturile de echipa in Romania si in conditiile in care la un turneu final european, nationala noastra nu reusise pana acum nicio clasare pe podium.
Pe de alta parte, in conditiile detinerii unui lot in care isi fac loc poate cel mai bun inter din lume si golgetera acestui turneu, Cristina Neagu, unul dintre cei mai valorosi pivoti in activitate, Ionela Stanca, o extrema stanga extrem de valoroasa si experimentata, Valentina Elisei, o extrema dreapta castigatoare de Champions League, Cristina Varzaru, si alte multe componente ale echipei finaliste din Liga Campionilor in 2010, nu putem sa nu ramanem cu un gust amar si sa nu ne intrebam daca nu se putea totusi mai mult.
Daca mai punem la calcul si faptul ca Rusia sau Spania, echipe care ne-au tavalit in ultimii ani la turneele finale, s-au prezentat deplorabil si nu au depus nicio pretentie la medalii, chiar ca ne vine sa ne luam cu mainile de cap si sa strigam ''De ce?''.
De aceea, eu as vrea sa pun pe foaie (asta electronica) o serie de intrebari, mai mult retorice, adresate antrenorului al carui palmares spune multe, dar ale carui decizii din anumite momente ridica multe semne de intrebare.
Asadar, domnule Voina, de ce:
1. Patricia Vizitiu, una dintre cele mai promitatoare jucatoare de noua metri din tara, nu a fost oprita in lotul pentru turneul final?
2. Ati preferat sa faceti o improvizatie pe extrema stanga si sa reprofilati un centru, pe Roxana Han, in l
