Litera cărţii. Tragerile pe care le efectuau teroriştii din Piaţa Iancului la 23 decembrie 1989, de pe acope­ri­şul unui bloc, pot fi încadrate fără nici o eroare unei acţiuni de "hărţuire a inamicului" descrisă în manualul forţelor de "Rezistenţă". În 1987, anul în care la Braşov s-a desfăşurat revolta muncitorilor, ofiţeri ai Armatei care aveau sau urmau să aibă legătură cu această reţea au fost, după cum am arătat în articolul precedent, convocaţi la seminarii secrete de pregă­tire. Suportul de curs l-a constituit lu­crarea de uz intern "Lupta de rezistenţă în mediul urban" (Ed. Militară, 1983), scrisă de col. Constantin Do­bân­dă, col. (r) dr Pavel Ciuhureanu şi col. Alexandru Ghelmegeanu. În acest suport de curs se specifică faptul că "în oraş sunt mai uşor de pre­gă­tit şi pus în aplicare forme şi procedee de luptă ca: atacul prin surprin­dere al unor obiective, ambuscadele, hărţuirea, deschiderea focului de pe acoperişuri, din clădirile nelocuite sau avariate, din ganguri, din curţi, din parcuri şi din alte locuri care asi­gură o bună mascare şi protecţie, precum şi retragerea rapidă şi fără pierderi". Dacă numărăm teroriştii lichidaţi în apartamentele de la etaje­le superioare ale blocului, cel prezent în punctul de observare de pe aco­periş şi rănit, apoi dispărut, precum şi femeia isterică de la intrarea în bloc, care dorea să creeze o diversiu­ne, iese la iveală exact numărul unui nucleu de rezistenţă. Colegii lor din echipa de rezistenţă este foarte posibil să fi avut legătură cu apariţia ca­mionului militar care a preluat ca­da­vrele, fiindcă în manual indicaţiile sunt precise: "Luptătorii din rezistenţă trebuie să ştie că nu vor fi lăsaţi în voia soarţii, uitaţi, şi că vor primi tot ajutorul posibil din partea to­va­ră­şilor, a altor formaţiuni; de asemenea, răniţii nu pot fi părăsiţi pe câm­pul de luptă, întreprinzându-se tot ce este posibil spre a fi