Nu vă speriaţi că mă vedeţi pe aici şi nu vă apucaţi să mă certaţi ca pe altele, că nu m-am reîntors de tot. M-am gândit doar că, dacă tot am petrecut împreună o juma’ de an, nu se face să las Crăciunul să treacă fără să vă spun una-alta. N-am să încep cu Fie ca (văd că, mai nou, toată lumea are urticarie când aude cuvintele astea, deşi sunt la fel de bune ca oricare altele), dar cert e că vă doresc ca Moşul să vă aducă printre altele: Autoare noi, frumoase şi talentate, precum Ana Barton, care să vă însenineze sufletele şi dimineţele ceţoase şi să vă facă să intraţi cu foarte mare drag pe Pandora’s. Parteneri (partenere) de viaţă la fel de spumoşi, simpatici, imprevizibili, deştepţi şi răutăcioşi (uneori) ca şi voi. (a se observa că am zis “răutăcioşi” cu drag, da? ) Cărţi nemaipomenite şi absolut incredibile, care să vă uite în fotolii, departe de internet, gadget-uri şi alte minuni ale tehnicii. Şi bani ca să puteţi face orice vă trece prin cap. Aşa-s eu, mai pragmatică şi nu pot să mint şi să spun că nu aveţi nevoie de bani. Aveţi. Toţi avem.
Mai mult nu vă doresc pentru că nu e bine să întindem coarda prea tare, nu? Acestea fiind zise vă las în compania piesei mele preferate de Crăciun, Stop The Cavarly a lui Jona Lewie. De fapt, nu a fost scrisă ca piesă pentru Crăciun, dar a ajuns pe nepusă masa pe lista cântecelor de sezon. Criticii spun că de la versul „Wish I was at home for Christmas“ i se trage. Eh, indiferent de motiv, e foarte faină.
Să aveţi un Crăciun pe măsura viselor voastre!
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Nu vă speriaţi că mă vedeţi pe aici şi nu vă apucaţi să mă certaţi ca pe altele, că nu m-am reîntors de tot. M-am gândit doar că, dacă tot am petrecut împreună o juma’ de an, nu se face să las Crăciunul să treacă fără să vă spun una-alta. N-am să încep cu Fie ca (văd că, mai nou, toată lumea are urticarie când aud
