Sincer, mie mi-ar fi ruşine să mă cheme Ion Iliescu şi să apar zilnic la TV şi să critic jurnaliştii şi scriitorii care au avut curajul să spună adevărul despre evenimentele din decembrie 1989.

Mi-ar crăpa obrazul de ruşine să mă disculp de toate crimele revoluţiei din care foarte mulţi români nu au înţeles nimic nici astăzi, deşi posturile TV au repetat imaginile din Piaţa Revoluţiei, de la Timişoara şi din toată ţara.

Îndoctrinaţi de un sistem bolnav, românii au ignorat istoria şi nu au dat doi bani pe ideea de libertate. Nu vreau să fac pariu, pentru că sunt sigur că dacă astăzi mergeţi în orice colţ al ţării sau la vreo comemorare a eroilor Revoluţiei şi îi întrebaţi pe oamenii prezenţi la faţa locului ce a însemnat decembrie 1989 pentru România, 90% nu vor avea un răspuns.

Deşi au văzut zeci de filme despre sfârşitul comunismului, multe dintre ele destul de bune, după 21 de ani românii trăiesc la fel de trist. Avem impresia că ne salvează uneori caterinca ieftină a persoanelor îndobitocite pe sistemul dacă apar dezbrăcată sunt importantă, dacă fac topuri cu fotbaliştii cu care am făcut sex sunt genială, dacă am televiziune sunt personaj de desene animate, dacă deturnez TVA şi prostesc statul sunt inventatorul economiei, sau dacă dau şpagă şi fur resurse naturale din conducte sunt şmecher.

Au trecut 21 de ani, la fel de trişti, cu aceleaşi personaje educate în peisajul plumburiu al sistemului comunist, din care nu am învăţat nimic, bazându-ne pe celebrele proverbe „Capul plecat sabia nu-l taie”, „Te-ai dus bou şi te-ai întors vacă”, „Tu le faci, tu să le tragi” şi multe altele. Astăzi se împlinesc 21 de ani de la evenimentele din 22 decembrie şi peisajul e neschimbat...au trecut atâţia ani de atunci şi gunoiul e tot sub preş, dar ce contează? Rămânem o ţară tristă şi plină de umor!