Francezii şi germanii ne-au spus-o direct: nu meritaţi să fiţi primiţi în spaţiul Schengen fiindcă vreţi să rămâneţi o ţară de mâna a doua, în care legile sunt făcute doar pentru a fi încălcate, iar politicienii fură fără să fie pedepsiţi.

România a rămas o ţară de mâna a doua fiindcă secretarilor de stat li se oferă mită de un milion de euro chiar în biroul lor de la Ministerul de Interne. România a rămas o ţară de mâna a doua fiindcă Parlamentul se opune arestării unui deputat acuzat de şantaj şi violenţă. România a rămas o ţară de mâna a doua fiindcă dosarul unui fost premier acuzat de corupţie este blocat de patru ani la tribunal.

România a rămas o ţară de mâna a doua, de vreme ce unul din trei români spune că a fost nevoit să dea mită în acest an, iar mita este instituţionalizată prin tradiţie în România şi ţara s-ar bloca dacă oamenii n-ar mai folosi zilnic micile cadouri pentru funcţionarii de la ghişeu care te ajută să nu te scufunzi în birocraţia autohtonă, pentru medicii care te salvează de statul la coadă sau pentru poliţistul care îţi dă o amendă în loc să-ţi ia permisul. În România, nimeni nu se poate descurca fără să aibă pe „cineva" atunci când calcă pragul unei instituţii publice, fiindcă regulile subterane le-au devansat mereu pe cele scrise. România a rămas o ţară de mâna a doua fiindcă spaţiul public este definit aici prin cumetrie şi daruri, la fel ca în societăţile arhaice. Şi tot aşa funcţionează şi lumea politică.

România a rămas o ţară de mâna a doua pentru că nu a vrut sau nu a putut să treacă la modul de organizare occidental, pentru că politica a continuat să rămână arena în care intră cei care vor să se îmbogăţească, nu cei care vor să schimbe lucrurile, pentru că aici e mai uşor să ajungi ministru pentru a te îmbogăţi decât să te îmbogăţeşti prin afaceri cinstite şi apoi să intri în politică. Spre deosebire de statele