"Paris-Texas" - Wim Wenders, 1984 Mama si tatal personajului principal (cum il cheama) il concepusera la Paris. Localitatea - Paris, statul - Texas. Desertul (cum se cheama) acopera o suprafata imensa intre Los Angeles si Texas. In Los Angeles sta fratele lui (x), care intr-o zi primeste un telefon cum ca ...ar fi mut intr-un dispensar de la marginea desertului. Filmul incepe cu ..., mergind singur prin desert, la costum si sapca, neras, fara o alta tinta decit inainte. Cind se intilnesc mai tirziu, ... x incearca sa-i scape de vreo doua ori, cedind intr-un final pe o cale ferata. Unde vrei sa mergi, il intreaba fratele? X se uita in lungul drumului de fier, catre orizont. "Nu e nimic acolo", il asigura fratele (cum il cheama?) X isi recapata graiul o zi mai tirziu (conventia e nerealista - metaforica, personaj simbolic ce a lasat in urma societatea si a ales sa cutreiere fara scop, renuntind la limbaj, uitind tot). X nu-si aminteste nimic din ultimii patru ani. Pe frate il recunoaste cu greu, insa nu i se adreseaza, nu ii raspunde. Mai tirziu, cind in confortul casei din Los Angeles, fratele ii arata niste filmari pe Super 8 dinaintea disparitiei lui, trecutul revine repejor si miraculos asupra lui x. Este vorba bine-nteles, de o femeie. Si nu orice femeie, ci o femeie foarte frumoasa, si tinara pe deasupra. E Nastasia Kinski. Trebuie sa marturisesc ca m-am dezumflat putin cind am vazut-o, parindu-mi-se nerealist si cumva previzibil ca pentru rolul de tragaci al amneziei sa fie aleasa o actrita atit de frumoasa, ca si cind partenera fratelui, ea insasi fermecatoare, nu l-ar fi putut nicicind innebuni inspre haladuiri desertice tocmai pentru ca nu este atit de frumoasa ca Nastasia. Trebuie insa inteles ca in 1984 formalismul inca nu isi pusese gheara pe cinema cu atita violenta ca in prezent. Lumea nu-si iesea din pepeni daca o conventie scirtiia. Acum, daca intr-un