Constantin “Pilică” Popescu (82 de ani) a cucerit din postura de antrenor prima Cupă a Campionilor cu o echipă românească (Ştiinţa Bucureşti - 1961) şi singurele titluri mondiale cu naţionala fetelor (1956, 1960 - handbal în 11 şi 1962 - handbal în 7). Chiar dacă are o experinţă uriaşă, tehnicianul spune că rar a văzut o jucătoare la fel de completă precum Cristina Neagu.
Constantin Popescu, retras din antrenorat în 2006, dar membru al Comisiei Tehnice şi al celei de Istorie şi Statistică din cadrul FRH, explică de ce o consideră pe bucureşteancă un fenomen: ”E un lucru rar ca o handbalistă să fie o bună marcatoare, o furnizoare de pase decisive şi să se descurce bine şi ca apărătoare. E completă! Deşi am activat timp de 21 de ani ca antrenor al naţionalei feminine, eu nu am prins decât două handbaliste de acest profil: Simona Arghir Sandu şi Mariana Târcă”.
Valorosul antrenor ştie şi cum poate deveni interul stânga cea mai bună jucătoare din lume: ”Pentru Cristina un eventual transfer în Danemarca ar fi un pas înainte şi ar putea creşte în valoare. Acolo ar avea şansa să evolueze într-un campionat mai puternic decât cel din România.
În România, Oltchimul defilează şi are emoţii doar în Liga Campionilor. Dacă auzeam acum 50 de ani, când deveneam campion mondial cu România, că o handbalistă ar primi un salariu de 300.000 de euro pe an aş fi spus că e o glumă”.
”Se putea mai mult de locul trei!”
Popescu crede că, per total, naţionala a făcut un progres faţă de ultimele ediţii ale Mondialelor şi Europenelor. ”Se putea mai mult decât locul trei, cu două condiţii: să jucăm fiecare meci cu supermotivarea pe care am arătat-o în finala mică şi să nu avem accidentate. De-a lungul carierei mele am văzut că avem probleme de motivarea la competiţii de durată şi că cel mai bune performanţe le-am realizat
