- în topuri și analize -

Pentru a doua oară, revista Foreign Policy publică un top cu cei mai importanţi 100 de gînditori globali. Ediţia românească din ianuarie 2011 îl va publica integral, împreună cu analizele şi comentariile dedicate.

Cine ce gîndeşte

Acest clasament este diferit de cel al intelectualilor publici – realizat tot de FP în colaborare cu revista britanică Prospect. Dacă în cel al „intelectualilor propriu-zişi“ sînt prezenţi scriitori, universitari, editorialişti, acesta, care se ocupă de global thinkers, adună personaje foarte diferite: de la miliardari la prim-miniştri, de la scriitori la politicieni, de la bancheri la militanţi pentru drepturile omului. Un amestec oarecum ciudat – şi, desigur, discutabil – care se bazează însă pe un lucru foarte bun de exploatat, jurnalistic vorbind: fiecare dintre cei incluşi în top este avut în vedere pentru „o idee“. Nu una „în stare pură“, „abstractă“, „teoretică“, ci o idee aplicabilă (sau deja aplicată), din a cărei punere în practică, eventual, decurg alte „idei“. E adevărat, uneori diferenţa dintre „idee“ şi „cauză“ e greu de făcut. De exemplu, Jeff Bezos şi Steve Jobs (locul 17) au fost incluşi în top „pentru reinventarea lecturii“ prin realizarea celor două dispozitive electronice de citit (Kindle şi iPad). Martha Nussbaum (locul 90) – „pentru că ne reaminteşte ce pierdem în goana după competiţia globală“. În schimb, Malalai Joya (activistă pentru drepturile omului, locul 93) este considerată importantă pentru că „întrupează un Afganistan cu gîndire independentă“. Iar Tarja Halonen (preşedinta Finlandei, locul 99) – „pentru combaterea oricărei forme de inechitate“. Alteori, aproape că nu e vorba de o „idee“, ci de un dat, de o situaţie în sine ori de o „trăsătură de caracter“. De exemplu, Zhou Xiaochuan (guvernatorul Băncii Populare Chineze) este plasat pe locul 4 „pentru că ţine în m