Atata vreme cat relatiile internationale au o agenda ascunsa, a incerca sa le pui eticheta se inscrie in teoria conspiratiei.

Mai ales ca nu ai dovezi directe si te bazezi pe alta teorie, care spune ca nu exista coincidente. Devii automat paranoic de cate ori vezi dincolo de aparente pana la a gasi legaturi nespuse, iar pana la personajul interpretat de Mel Gibson mai e un pas.

Dar omul nu era nebun, adevarul era prea greu de suportat pentru un individ mult prea sensibil la soarta omului de rand. Musti de-o zi, vorba poetului.

A gasi dincolo de scrisoarea ministrilor de Interne ai Germaniei si Frantei, care cer in numele tarilor lor amanarea aderarii Romaniei la spatiul Schengen, o explicatie oneroasa, cum am facut si eu ca sa ma asigur ca sunt destept si nu pun botul, nu foloseste insa nimanui. Pana la urma, a banui cele mai puternice state ale lumii ca isi sprijina investitorii nu reprezinta decat descoperirea gaurii de la covrig.

Sa nu ne indepartam insa de la esential, chiar daca acesta, azvarlit brutal in ochii Puterii de la Bucuresti, nu reprezinta decat o perdea de fum. Pana la urma, nu Franta si Germania sunt de vina pentru esecurile noastre. De pilda, spaga despre care s-a vorbit in cazul contractului cu Vinci pentru autostrada Comarnic-Brasov, chiar daca nu este demonstrata, este plauzibila.

Chiar daca informatia nu este reala, nu are importanta. Cum minti mereu, nu te mai crede lumea cand spui adevarul. Cand furi tot, a depune la biroul de obiecte pierdute un portofel burdusit devine suspect.

Iar in categoria "esential", pe langa problemele cu justitia si coruptia, intra aspecte legate de criminalitatea organizata. Iar aici, desi din nou nu exista dovezi - ma gandesc insa ca Franta si Germania le vor furniza, in raportul detaliat pe care-l anunta - , ne invartim din nou in jurul tigani