Şase luni, un an, doi ani sau chiar mai mult. Acestea sunt estimările privind amânarea aderării României la spaţiul Schengen. Durata diferă în funcţie de „tabăra" din care este privită problema.

Demersul miniştrilor de Interne ai Franţei şi Germaniei de a cere Comisiei Europene amânarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen este interpretat diferit de politicienii de la Bucureşti, dincolo de tradiţionalul schimb de critici opoziţie-putere. De pildă, Attila Korodi, preşedintele Comisiei de politică externă din Camera Deputaţilor, consideră că modul în care Franţa şi Germania şi-au comunicat intenţiile, prin intermediul miniştrilor de Interne, „încă lasă loc de negociat". Cu alte cuvinte, România ar mai putea prinde „trenul" martie 2011. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, Korodi aminteşte că în cazurile precedente a fost vorba de o amânare cu doar şase luni, prelungite cu alte trei luni.

În schimb, de la Palatul Cotroceni, consilierul prezidenţial pentru Afaceri Europene, Leonard Orban, consideră aderarea în martie 2011 „foarte puţin probabilă". În ceea ce priveşte durata amânării, fostul comisar european nu exclude posibilitatea ca România să adere la Schengen abia peste un an, chiar doi ani. Mai ales dacă se va ţine cont de Mecanismul de Cooperare şi Verificare în domeniul justiţiei. „Nu sunt motive de optimism prea mare, având în vedere că, probabil în cel mai bun caz, Mecanismul ar putea să fie finalizat undeva la mijlocul anului 2012", a spus Orban. În opinia acestuia, printre restanţe s-ar număra şi implementarea noilor Coduri, Civil şi Penal. „Deci dacă ne-am lua strict după ceea ce scrie în această scrisoare (a miniştrilor de Interne ai Franţei şi Germaniei), practic am vorbi de un termen mult mai lung decât ne dorim noi", a precizat consilierul prezidenţial.

Opinia este împărtăşită şi de social-democratul Titus Co