- ce probleme avem sau credem că avem -

A devenit un clişeu formula "gîndeşte global şi acţionează local". Dar - ca orice clişeu sau stereotip - îşi are, pînă la un punct, rolul său de orientare şi de etichetare. Pe foarte mulţi, îi ajută să nu redescopere zilnic apacaldă. Îi face să se uite peste gardul propriei ogrăzi către problemele lor, chiar dacă deocamdată par îndepărtate. Criza economică şi financiară din ultimii ani are partea ei bună din acest punct de vedere: a arătat, concret, ceea ce înainte se discuta doar în colocvii savante, între specialişti, sau se scria în reviste serioase, pentru iniţiaţi. Şi anume - simplu - că nişte credite date aiurea într-o ţară pot avea efecte în buzunarele cetăţenilor din celălalt capăt al lumii. Sau, dacă rămînem în Europa, că sporurile cu nume "simpatice" luate de funcţionarii greci (de pildă, sporul de "punctualitate") pot da peste cap moneda euro şi îi pot pune la treabă pe liderii Franţei şi Germaniei, determinîndu-i să cadă de acord.

Surse de „inspiraţie“

Avînd nevoie de decizii politice şi economice – şi încă rapide – criza a repus cumva pe tapet necesitatea ideilor din care se nasc politicile publice. Dacă privim în urmă la felul în care au abordat politicienii şi guvernanţii români criza (pur şi simplu spunînd la televizor ba că n-o să ne afecteze, ba că o să ne afecteze, dar numai niţeluş, pentru a accepta pînă la urmă, brusc, că avem nevoie de acord cu FMI ca să nu intrăm în colaps), rămînem cu impresia că pe la noi bate crivăţul lipsei de idei, că politicile se fac „instant“, după cum îi dă prin cap unuia sau altuia. Într-o oarecare măsură, aşa e: singura măsură „coerentă“ a guvernului a fost să taie de pe unde se poate. Şi totuşi, au apărut destule idei, propuneri, soluţii – de la economişti, de la asociaţii patronale, ba chiar de la Consiliul Investitorilor Străini. De-a lungul tranziţiei,