Când nimeni nu mai credea în minuni, iată că staţia de epurare a Brăilei - celebra staţie de epurare ce trebuia să fie gata de vreo doi ani - a început să prindă formă. Foarte important în toată chestia asta este că Uniunea Europeană nu mai e supărată pe noi şi nu ne mai cere înapoi banii pe care ni-i dăduse ca să construim staţia.

Bani pe care era cât pe ce să nu fim în stare să-i cheltuim. De fapt, noi i-am fi cheltuit de mult, dar n-am avut cu cine, fiindcă până acum am dat doar peste firme din Italia - Termomecanica sau Turcia - Yapi, iar acestea şi-au dovedit impotenţa de a duce treaba la bun sfârşit. Noroc că, în al 12-lea ceas, i-am găsit pe nemţii de la Passavant. Şi nemţii, ca nemţii... au venit, au văzut ce au de făcut şi s-au apucat de treabă. Rezultatul: în trei luni au realizat ce n-au reuşit să facă italienii în doi ani sau turcii într-un an. I-a prins iarna, i-a prins zăpada, iar ei lucrează, lucrează, lucrează şi staţia de epurare creşte ca Făt-Frumos, într-o zi, cât înaintează lucrarea de pe strada Griviţa, de exemplu, într-o lună. S-a recuperat deja întârzierea, s-a intrat în grafic cu investiţia, iar pericolul ca Uniunea Europeană să ceară înapoi câteva zeci de milioane de euro a trecut. Evident, dacă ar fi trebuit să returneze atâta bănet, Brăila rămânea, vorba aia, în vistieria goală şi, pe lângă faptul că se făcea de râsul lumii, ar fi intrat implacabil în stare de faliment. Nu i se poate nega primarului Simionescu meritul că a evitat acest deznodământ ruşinos, însă cel mai mare aport îl are, după părerea mea, firma germană Passavant. Pentru că, spre deosebire de Termomecanica, Yapi sau firma grecească de tristă amintire, Athena, Passavant a arătat ce înseamnă seriozitatea în afaceri. Este vorba despre acea seriozitate riguroasă, a neamţului care ştie că are ceva de făcut şi face orice ar fi! O demonstrează ritmul de lucru fantastic de pe