Ioana Popescu, etnolog la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, punctează diferenţele între mediul rural şi cel urban. Oraşul a transformat Sărbătoarea Naşterii Domnului într-una a strălucirii. La sat, Crăciunul a rămas multă vreme auster.

„În esenţă, oraşul întotdeauna «a arătat», spre deosebire de sat care «a făcut», spune Ioana Popescu, etnolog, director de cercetare la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Oraşul a transformat Crăciunul într-o sărbătoare statică, dar strălucitoare. Citiţi şi: ANALIZĂ Globalizarea şi hypermarketurile omoară tradiţiile din Banat

Bradul cu ornamente de 14,3 milioane de euro

Familia se strânge în casă ca într-o cochilie sclipitoare, spre deosebire de sat, unde colindătorii se mişcă, ies pe uliţe, preotul merge şi el din casă în casă. „La sat, Crăciunul se face din greu: curăţenie, post ţinut cu sfinţenie, fără brad împodobit. Trebuie să spunem că, în perioada interbelică, la ţară, obiceiul bradului decorat de Crăciun nu exista. Acesta e un împrumut recent pentru comunitatea sătească. Coşbuc povestea că a văzut, pe când era copil, un brad în casa învăţătorului şi a crezut că a murit cineva. Pentru că bradul nu se folosea decât la nunţi şi la înmormântări", explică specialistul.

Postul la oraş, transformat în dietă

La începutul secolului XX se postea, şi la oraş, dar, încet-încet postul s-a schimbat şi a devenit mai mult o dietă. La sat, postul nu însemna numai abţinerea de la a mânca anumite alimente, ci şi un anumit comportament. De pildă, o dovadă de post era să-ţi ţii nervii, preocupare care nu există la oraş, să te împaci cu vecinii şi să reacţionezi în aşa fel încât să nu cazi ispită diavolului. Pomul de Crăciun e o invenţie relativ recentă. Un „împrumut" din Germania. La sfârşitul secolului XIX deja acest obicei exista la oraş. Etnologul povesteşte că „podoabele erau făcute de mână, împreună, î