Alexandra Hânţescu, o copilă de 14 ani dintr-un sat botoşănean, este nevoită să mucească din greu pentru a-şi întreţine mama bolnavă şi cei cinci fraţi.

Nici măcar Crăciunul nu o mai încântă. Naşterea Domnului, care ar trebui să bucure orice creştin, este pentru Alexandra o zi ca oricare alta. O zi care începe foarte de dimineaţă cu drumul lung pe care-l are de străbătut din satul Tocileni, unde locuieşte, şi până în cartierul Popăuţi din Botoşani. Cam 30 de kilometri de mers pe jos, dus-întors, prin frig şi zăpadă, pentru a câştiga o pâine.

Are grijă de animale

Copila îngrijeşte porcii şi găinile din gospodăria unui om din zona Popăuţi. „Este bine că-mi dă şi o pâine. Uneori, mi-a dat o bucată de salam sau o pungă de macaroane. Mai iau din pâinea pe care o aduce pentru câini că sunt câteodată prea sătui şi nici nu se ating de ea", spune Alexandra, care este fericită că a găsit la cine să muncească.În timp ce ea are grijă de animale, acasă la Tocileni cei cinci frăţiori o aşteaptă să vină mai repede cu mâcarea. Este târziu, aproape de ora 22.00, şi n-au pus nimic în gură. Mai răsfăţat este Florentin, mezinul familiei, care are un an şi opt luni şi, paradoxal, este singurul din casă care are o sursă sigură de venit: alocaţia de 42 de lei.

Povestea familiei Alexandrei este cutremurătoare. Copila îşi aminteşte vag că odată, pe când era mică, avea o familie fericită cu care locuia ­într-un apartament în oraş şi doi părinţi care aveau grijă de ea şi de fraţi. Totul s-a sfârşit după ce tatăl, zidar de meserie, s-a apucat de băut. „Venea în fiecare zi beat acasă şi o bătea foarte tare pe mama. Pe noi ne scotea afară din casă şi, dacă nu plecam, ne bătea şi pe noi. Ultima dată a bătut-o aşa de tare pe mama, că a băgat-o în spital. Mama a fost operată şi tata a fost dus la puşcărie. Poate o omora dacă nu mă băgam eu între ei. De ciudă, mi-a arunca