Lamentabilă reacţia Afacerilor Externe la aflarea veştii că Germania şi Franţa solicită amânarea aderării României la spaţiul Schengen, prevăzută pentru martie 2011.
Penibilă şi riposta celui mai preşedinte dintre toţi preşedinţii postdecembrişti, prietenul mai-marilor europeni, omul incapabil să înţeleagă faptul că trasul de şireturi pe culoarele de la Bruxelles nu asigură automat şi promovarea obiectivelor politice ale Bucureştiului.
Ce-ar trebui să înţeleagă cetăţeanul mediu al acestei ţări conduse de o gaşcă cu pretenţii de partid care se dovedeşte extrem de sensibilă când Europa vorbeşte despre corupţia "la diferite niveluri" şi despre "absenţa unui mediu administrativ satisfăcător", dar afişează o nesimţire suverană când se confruntă cu bălăriile din propria ogradă? Păi, să înţeleagă că deşi există "aşa-zise carenţe ale situaţiei generale" şi "ipotetice disfuncţionalităţi" (vocabularul aparţine birocraţiei invizibile din MAE), avem de-a face cu un caz tipic de "discriminare a României".
Iată o mostră de gândire venită de pe Lună, acolo unde, aparent, lucrează în condiţii de imponderabilitate diplomaţii-astronauţi ai patriei: "MAE reaminteşte că aderarea la spaţiul Schengen este o obligaţie asumată de toate statele membre prin Tratatul de aderare şi, în acelaşi timp, o responsabilitate pe care România şi-o asumă în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni".
Să spui asta în ziua în care Germania şi Franţa şi-au anunţat intenţia de a bloca accesul României în Schengen la data programată e ca şi cum ai trage cu arcul când asupra ta se aruncă bombe. Perfect adevărat, statele Uniunii şi-au asumat integrarea noastră, dar asta nu le-a împiedicat să instituie un mecanism excepţional de monitorizare a justiţiei, după 1 ianuarie 2007.
Sigur, criteriile aderării la Schengen n-au formal nicio legătură cu bolovanii cor
