Nu ii respectam pe occidentali, nu le acceptam conditiile, regulile si valorile, iar ei, oameni simpli, din popor, nu pricep de ce refuzam cu obstinatie sa-i intelegem. Vazuta din Europa, Romania aduce cu o vizuina luminata ai carei locuitori nu au deprins inca misterele conditiei umane. Vazuta din Europa, Romania pastreaza ceva din aura aspra a unui tarim salbatic in care inorogii, serpii cu pene si vircolacii salasluiesc inca prin colturi nestiute de codri milenari. Aici incepe alta lume, cu fiinte, rinduieli si obiceiuri pe care europeanul deprins cu autoritatea legii si cu fineturile materiale ale capitalismului nu are cum sa le inteleaga. Cum sa-i explici occidentalului cilibiu, invatat cu munca si ordinea, ca, prin aceste locuri, meseria e bratara de aur, adica podoaba buna doar de fala, iar lenea e o virtute, nu un pacat? Cum sa-i arati europeanului ca, la noi, a sta inseamna afaceceva, ca a taia frunza la ciini sau a freca menta sint profesii onorabile, ca gura-cascasi pierde-vara sint semne ale fiintarii plenare a omului romanesc in timp, nu vorbe grele despre timpi irositi degeaba? In sfirsit, cum sa priceapa vesticul ca esticul are o filosofie de viata torsionata, in care neputinta si resemnarea au o putere de seductie mai mare decit vointa si ratiunea? Nu are cum sa priceapa occidentalul asemenea subtilitati, pentru ca la noi, dragi tovarasi si prieteni, soarele rasare mai devreme decit la ei. Pina se prind ei ca e ziua, la noi e deja intuneric bezna. Ne trezim inaintea lor - ("Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge", nu-i asa ?) -, asa ca la ora la care ai lor isi beau tacticosi cafeluta, ai nostri sint deja satui pina-n git de sapa, de viata si de Europa. La ei, eficienta si echilibrul sint binevenite si pretuite pentru ca lumea se vede, in genere, mai duios in lumina blinda a Soarelui-Apune. La noi, munca e un blestem, saracia o arta si gindirea