Pregătisem altceva pentru ziua de astăzi. Lucrasem o felicitare pentru cititori, cu elfi şi animale cântătoare într-un Crăciun cartoon, care se dezvăluie smulgând o fâşie de ziar.
Şi mă gândeam ce plăcut ar fi să poţi răzui realitatea şi să plonjezi, de-a binelea, dincolo, în lumile pe care ţi le imaginezi. Dar realitatea nu te lasă şi un bărbat a plonjat, în lumea asta, de la balconul Parlamentului României, în podeaua sălii de plen. Premierul, la tribună, şi-a înghiţit discursul, Preşedintele Senatului a apelat "112", şedinţa s-a întrerupt, aleşii au sărit din bănci, înghesuindu-se în jurul rănitului,. "Cineva trebuia s-o facă!", a mai avut acesta puterea să spună, conform relatării unui martor.
Exasperarea, revolta, neputinţa l-au împins pe angajatul TVR să comită gestul extrem de a încerca să-şi frângă gâtul, aruncându-se în gol, afirmă comentatorii, unii trimiţându-l la psiholog.
Eu cred însă că nu are ce căuta acolo. Tentativa suicidară a lui Adrian Sobaru pare atent chibzuită. Nu şi-a dat foc în Piaţa Victoriei, nu s-a cocoţat pe un stâlp de înaltă tensiune sau pe acoperişul unui bloc (locuri comune pentru protestele radicale individuale), ci a ales amplasamentul de maximă vizibilitate. Doar acolo, în templul politicii, sub ochii liderilor de partide, ai întregului guvern şi ai tuturor televiziunilor, exact când primul ministru îşi începea discursul pe fondul unei moţiuni de cenzură, gestul său avea mai multă relevanţă decât o intoxicare accidentală cu monoxid de carbon. Doar comis acolo ieşea din aria faptului divers şi devenea ştire de primă pagină, doar astfel depăşea sfera individuală, intrând în cea simbolică.
Nu a făcut saltul doar pentru sine, oricât de greu i-ar fi să-şi întreţină familia şi de fără speranţă ar trăi, ci pentru semenii încercaţi de aceleaşi sentimente, pentru toţi aceia care resimt grija zilei de mâine ca pe o i
