Dacă v-aţi simţit călcaţi în picioare de bănci, călcaţi-le şi voi pe ele în picioare! Îndemnul lui Eric Cantona a stîrnit multă vîlvă prin ziare şi pe Internet. Demonstraţiile ar fi doar o formă de autoamăgire! Protestele ar trebui să fie ţintite, pragmatice, eficiente – a explicat fostul fotbalist într-un filmuleţ postat pe YouTube. Acum ieşit la pensie (dar să nu-i plîngem de milă, nu e un biet pensionar), Cantona îşi varsă mînia asupra bancherilor. E îmbrăcat într-un tricou roşu, poartă barbă. Părul e uşor grizonant. Are o voce calmă şi o privire fulgerătoare. Dacă nu ar vorbi în franceză şi dacă figura lui nu ar fi atît de cunoscută, ar putea fi confundat cu Fidel Castro. Mai ales că pronunţă mereu cuvîntul „revolution“ şi gesticulează febril, ca şi cum ar ţine în mîini o armă. Asemănările nu se opresc aici. Şi Cantona, şi Castro au un duşman comun: capitalismul. Şi fiecare dintre ei îşi construieşte propria proiecţie despre viitor, pornind de la respingerea realităţii. Însă spre deosebire de Castro, Cantona va realiza mult mai repede că utopia lui e... utopie.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB Dar să ne întoarcem la lumea pe care vrea s-o distrugă Eric Cantona. Sistemul – spune el – e construit pentru a servi băncilor. El nu poate fi distrus decît începînd cu băncile. Revoluţia pe care o propune el a luat forma unei iniţiative civice şi se numeşte – cum altfel – Stop Banque. „E uşor să faci o revoluţie“ – a explicat el. Tot ce trebuie făcut e ca oamenii, în număr cît mai mare, să-şi retragă simultan toţi banii din conturi, pentru a lăsa băncile – adică pe duşman – fără pită. „Dacă trei milioane de oameni, în loc să iasă în stradă, şi-ar retrage, deodată, toţi banii, s-ar produce un blocaj care ar distruge sistemul. Acesta ar fi un început de revoluţi