Acum cîţiva ani, fiind mereu nehotărît ce cadou ar trebui să-i cumpăr soţiei (de Crăciun, de Ziua ei, de 8 Martie), am întrebat-o pe şleau: „Cucoană, ce e acela cadou pentru tine, ce ţi-ai dori?“. Drept urmare, mi-a dat definiţia cadoului potrivit: „Ceva ce mi-aş dori, dar nu mi-aş cumpăra eu însămi“. Cu alte cuvinte, trebuie să fie atractiv, dezirabil, dar nu esenţial. Dacă ar avea acest ultim atribut, şi l-ar cumpăra singură.
Cam asta ar fi cea mai potrivită definiţie pentru fondurile structurale (cunoscute şi sub numele de fonduri europene). Sună bine („miliarde de euro aşteaptă să intre în România“), le dorim („de ce mama naibii nu accesăm mai multe?“) şi par a face bine economiei. Săptămîna trecută, Mugur Isărescu, Daniel Dăianu şi Lucian Croitoru (adică trei dintre cei mai străluciţi economişti europeni) regretau că România nu atrage mai mult din ceea ce a negociat că poate atrage.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expirat Recunosc. Sînt doar un inginer. De aceea, îndrăznesc să polemizez cu numiţii economişti. Macroeconomic, au dreptate. Să intre banii. Cu ei se vor plăti salarii, salariile se vor duce pe oarece consum, consumul va creşte producţia şi prosperitatea e aproape. Îndrăznesc însă a întreba în ce fel vor veni banii ăştia, la ce sînt buni, sînt oare atît de dezirabili, nu cumva au o doză toxică?
Să-i luăm pe rînd. Cam jumătate sînt destinaţi agriculturii, pe două direcţii: subvenţiile la hectar şi dezvoltarea rurală. Primele (subvenţiile) au fost gîndite mai mult ca schemă de ajutor social. Limita inferioară de suprafaţă este de o treime de hectar. La atare exploatare agricolă, cu suma primită pe un an, poţi liniştit să dai de băut la băieţii din sat cîte o cinzeacă. De ziua ta, nu mai des. Aşa că nu te mai oboseşti să faci încurcat dosarul pe care ţi-l cere APIA. Dezvoltarea rura
