…sa va spun sincer, am inceput sa ma satur vazand cata lume se incapataneaza sa loveasca intr-un cal deja mort: traditia. Subiectul reapare cu obstinatie in preajma oricarei sarbatori, indiferent daca e vorba de una religioasa (Craciun, Paste) sau laica (Ziua Nationala, bunaoara). Fara gres, cu aceasta ocazie se vor gasi comentarii care, intr-un fel sau altul, o imbratiseaza sau macar ii acepta conventiile si cele care ii resping, din varii puncte de vedere, fundamentatia.
Putina nuantare n-are, asadar, cum sa strice.
In prima categorie, intalnim (1) sustinatorii “traditiei originale” – “Unirea (sau Revolutia) a fost un moment unic in care s-a dezvaluit adevarata fata a poporului roman (in varianta Americana, Declaratia de Independenta, semnarea Constitutiei, Thanksgiving, Pearl Harbor sau 9/11)”, “pomul de Craciun e o inventie recenta”, “Mos Craciunul de astazi e o gaselnita Coca-Cola”, “Pastele fara post e o ipocrizie”, “ouale si iepurasul sunt mosteniri pagane – in cel mai bun caz”, etc. In aceeasi categorie intra insa si (2) adeptii traditiei sa-i spunem modernizante: aici subvariantele se inmultesc cu rapiditate, incat nu putem mentiona decat vreo cateva: acceptarea pomului de Craciun, a iepurasului de Paste, dar nu si a Craciunitelor despuiat-promotionale; acceptarea Zilei Nationale, recunoscand, insa, problemele pe care contemporanii Marii Uniri le-au avut de confruntat (in varianta Americana, acceptarea, bunaoara,a faptului ca atat Declaratia de Independenta cat si textul Constitutiei au fost creatia unui grup restrains de elite, avand o foarte firava legatura cu “vointa poporului American”);trimit felicitari de Craciun, dar nu SMS-uri; tin postul doar in Saptamana (sau Vinerea) Mare. S.a.m.d.
Categoria a doua, sa-i spunem “a necredinciosilor”, e si ea la fel de nuantata. Ii regasim aici in primul rand pe (1) “necredinciosii dogmatici
