E şi timpul o dimensiune, a patra. O dimensiune care ne cuprinde, frumos şi dureros, viaţa. Trăim în timp, timpul trăieşte în noi, ne trăieşte pe noi. N-am fost când el era. Am fost, suntem, vom fi cât el este pentru noi. Nu vom fi sau nu vom mai fi cei ce suntem când el va continua să fie. Ceea ce nu înţelegem acum poate vom înţelege în viitorul timpului nostru. Ceea ce nu suntem acum poate vom fi cândva, în timpul viitorului nostru. (...)
E şi timpul o dimensiune, a patra. O dimensiune care ne cuprinde, frumos şi dureros, viaţa. Trăim în timp, timpul trăieşte în noi, ne trăieşte pe noi. N-am fost când el era. Am fost, suntem, vom fi cât el este pentru noi. Nu vom fi sau nu vom mai fi cei ce suntem când el va continua să fie. Ceea ce nu înţelegem acum poate vom înţelege în viitorul timpului nostru. Ceea ce nu suntem acum poate vom fi cândva, în timpul viitorului nostru. Mai sunt doar câteva zile până ce vom trece în altă măsură de timp, noul an. Reuşim, preţ de câteva clipe, deşi am avea nevoie de mult mai multe, să ne oprim din iureşul cotidian – în care uneori ne simţim prinşi ca-ntr-o capcană din care ne străduim să evadăm – şi să ne liniştim, pentru evaluări. Suntem cu un an mai trăiţi, mai bogaţi în întâmplări, experienţe, înţelepciune, realizări, prieteni, în vise împlinite sau ce-şi caută drumul spre împlinire, în dorinţe devenite realitate sau ce se vor materializate, poate în Publicitate anul care va veni. La ceas de bilanţ, tragem linie şi socotim cât din ce aveam şi trebuia să dăruim am dăruit celorlalţi: iubire, afecţiune, atenţie, compasiune, bunăvoinţă, îngăduinţă, bunătate, iertare, încredere, omenie, empatie, timp, ajutor, speranţă, gânduri şi vorbe bune, o aripă pentru zbor, zâmbete, îmbrăţişări, încurajări, un telefon, e-mail sau sms, o floare sau un alt dar ce aduce bucurie. Cât din ce aveam de învăţat la şcoala care-i Viaţa