Sînt în Haifa şi profit de ocazie pentru a da o fugă pînă la Ein Hod, satul pictorilor întemeiat după 1948 de Marcel Iancu, pentru a vedea cu ochii mei efectele incendiului care a pustiit Muntele Carmel în urmă cu o săptămînă-două. Au ars cîteva case la marginea satului, Muzeul „Iancu-Dada“ nu a fost însă afectat.
Am intrat şi am privit picturile expuse, fiind mult mai avizat în urma prelegerilor pe tema „Avangarda Română între Bucureşti, Paris şi Tel Aviv“, urmărite cu mare atenţie la conferinţa de pe muntele Scopus, la începutul săptămînii trecute. ICR-ul a fost extrem de generos şi a trimis la Ierusalim un număr impresionant de conferenţiari, specialişti atît în domeniul avangardelor literare, cît şi în cele artistice. Au venit Tom Sandquist, suedezul care a scris o carte splendidă intitulată Dada-East (apărută la MIT Press, în SUA, şi tradusă recent în limba româna de Editura Institutului Cultural Român), Radu Stern din Lausanne, Ion Pop de la Cluj şi Petru Răileanu de la Paris. Dar marea revelaţie au constituit-o tinerii de la Bucureşti (sau formaţi acolo, la început de drum), care au fost excelenţi atît în ceea ce priveşte conţinutul cît şi la nivelul prezentării. Ovidiu Morar, Camelia Crăciun, Cosana Nicolae-Eram, profesorul Augustin Ioan de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti şi foarte tînăra Simona Or-Munteanu au impresionat publicul adunat în sala de conferinţe a Institutului de Studii a Istoriei Evreilor din România, afiliat cu Universitatea Ebraică din Ierusalim. Marcel Iancu a fost lîngă Tristan Tzara în faimosul Cabaret Voltaire din Zürich, la naşterea acelui enfant terrible al modernităţii, botezat Dada; mai înainte însă, s-au întîlnit în redacţia revistei Simbolul, unde deja în 1912 încercase să lanseze avangardismul românesc împreună cu Ion Vinea. Apoi Iancu a fost pictor, arhitect şi, din nou, alături de Vinea, în anii ’20 ai seco