Între 10-16 decembrie, a XIV-a ediţie a Festivalului Filmului Francez (eveniment organizat de Institutul Francez) a adus peste 30 de producţii cinematografice (dintre care zece prezentate pentru prima dată în România) în trei săli bucureştene (Studio, „Elvira Popescu“ şi CinemaPRO). Filmul de deschidere, Donnant, Donnant (2010) de Isabelle Mergault, este o comedie romantică de duzină, în care starul Daniel Auteuil joacă pe pilot automat, iar puţinele idei generatoare de momente amuzante se epuizează în prima jumătate de oră. Singurul punct de interes pentru noi este apariţia Medeei Marinescu în principalul rol feminin – Silvia, o tînără adoptată din Bucureşti şi adusă într-un orăşel francez, din care visează să evadeze pentru a începe o carieră de pianistă la Paris. Medeea Marinescu mai colaborase cu Isabelle Mergault şi la debutul regizoral al acesteia, Je vous trouve très beau (Vă găsesc fermecător, 2005), însă nici atunci, nici acum şarmul actriţei române nu reuşeşte să evite căderea în penibil. În schimb, filmul de închidere al festivalului, Notre jour viendra/ Redheads (2010), s-a dovedit un lungmetraj de debut remarcabil. Fiu şi frate de cineast (Costa-Gavras şi, respectiv, Julie Gavras), regizorul-scenarist Romain Gavras pleacă de la o premisă cam trasă de păr, preluată dintr-un videoclip semnat tot de el (M.I.A. – Born Free), şi lasă la început impresia unei destul de obişnuite comedii de situaţie şi de caracter, pentru a devia treptat într-o poveste dură, la limita absurdului, despre camaraderie, putere şi autodistrugere. Vincent Cassel, în rol de psihoterapeut cu comportament de anarhist, şi Olivier Barthelemy, ca tînăr confuz, în căutarea identităţii sale sexuale, sînt parteneri memorabili în acest film apăsător şi uneori terifiant. Dintre producţiile franceze foarte noi, m-a încîntat Adèle Blanc-Sec, adaptare după benzile desenate ale lui Jacques Tar