Capitolul VI. Al patrulea Mag
- Vezi, rabbi, asta vă strică pe voi: una-două, vă victimizaţi. Nu-i nevoie să te împuşc. Doar sunt Al-Hakawati: pot să te scot din poveste, pot să-ţi mai tai din replici, pot să le modific. Povestea asta se opreşte când vreau eu.
Pestele Zburator îl privi cu compătimire:
- Povestea nu se mai opreşte când vrei tu. Odată ce i-ai dat drumul în lume, se povesteşte singură. Tot ce poţi face e să notezi. Povestea asta e ca vârtejurile în apă - te-a înghiţit până şi pe tine. Cu toţii suntem povestiţi, Al-Hakawati.
- Cine ne povesteşte? îl intrebă Artaban.
- Dumnezeu.
- Care dintre Ei?
- Dumnezeu-Unicul. Singurul pe care nimeni nu poate să-L povestească. Am încercat să vorbim despre El, dar nici unul dintre noi nu e teolog. Eu sunt un prinţ fermecat, rabbi Abrabanel e un sfetinic de taină, diplomat, filosof, astronom, tu eşti al patrulea Mag, Musa Sayed a fost un activist al Crucii Roşii, astăzi îşi aşteaptă condamnarea la moarte. Povestitorul e un biet literat. Când v-am întrebat câţi Dumnezei sunt în peşteră, nădăjduiam că vom simţi că e unul singur. Dar nu suntem decât nişte amărâţi care se roagă spate în spate: eu şi Povestitorul spre Mecca, rabbi spre Yerushalayim, Musa spre soare-răsare. Fiecare dintre noi e sigur că L-a gasit pe Dumnezeu.
- Şi eu?
- Tu, dintre toţi, eşti - mă rog, ai fost; de fapt, nu: eşti - singurul care L-a găsit.
- Cum aşa? facu ochii mari Povestitorul. Omul ăsta n-a fost în stare să ajungă la timp în Bethlehem.
- Uite cum, notează: Artaban a plecat din Yemen, din Arabia Felix, în urma celorlalţi trei. E singurul dintre Magi care s-a dus cu încredinţarea că nu se va mai întoarce. Şi-a vândut averea şi a obţinut în schimb trei nestemate. Dacă Melchior, Gaspar şi Batlhasar i-au dăruit Celui ce Urma să Se Nască aur (ca unui împărat) smirnă (ca unui dumnezeu) şi
