Guvernul britanic al prim-ministrului David Cameron a anunţat unele dintre cele mai draconice reduceri, pe care nici o altă ţară dezvoltată nu a încercat vreodată să le aplice. Este adevărat că ministrul britanic al Educaţiei a declarat recent că fondurile pentru universităţile engleze vor fi reduse cu până la 40%. Dar cel mai şocant aspect al mişcării este că departamentele de arte şi comunicare vor fi ţinta unor modificări mai drastice decât cele de ştiinţă şi inginerie, care se presupune că sunt mai bune pentru afaceri.

Războiul împotriva artelor şi a comunicării nu este o noutate, deşi este prima dată când lupta a migrat atât de direct spre Marea Britanie. Ronald Reagan a fost pionierul unui val de politică şi propagandă în America, în anii 1980, care a demonizat Fundaţia Naţională pentru Arte. De atunci, guvernele republicane din SUA au redus fondurile pentru balet, poezie în şcoli şi sculptură, în timp ce demagogi precum fostul primar al New York-ului Rudolph Giuliani au câştigat avantaje politice deoarece au atacat arte vizuale controversate.

Dar viziunea guvernului lui Cameron este mult mai sinistră decât vechea tactică a dreptei, care ţintea disciplinele ce puteau fi criticate ca decadente. Reducerile britanice dezvăluie o tendinţă a ţărilor dezvoltate - una ce a început în America - de a ţinti genurile de educaţie care conduc spre o societate civilă viguroasă şi o populaţie care este greu de suprimat.

În fostul bloc sovietic, tema interzisă a libertăţii era inclusă în operele poeţilor, dramaturgilor, caricaturiştilor şi romancierilor, lucrări care erau luate în vizor de poliţia secretă. Azi, aceşti autori sunt hărţuiţi, reduşi la tăcere şi torturaţi în locuri precum Iran, Siria, China şi Myanmar.

Evident, nici America şi nici Anglia nu au ajuns în acest punct. Dar atacul la adresa artelor şi ştiinţelor umaniste este un pas mare în d