În timp ce o parte din colindători speră să câştige o pâine, alţii visează să-şi găsească o nevastă în ajunul de Crăciun. Povestea colindelor hunedorene este un roman care a început să se scrie cu mult înainte de perioada creştinismului.

E vremea colindelor. Pretext pentru unii de a merge în peţit, pentru alţii de a obţine un mic profit şi pentru toţi motiv de bucurie. În zona Brad-Ribiţa, colindele Crăciunului au un specific aparte. Ele dau prilej feciorilor de la ţară să bată „apropo-ul” unei logodne la casele care au fete de măritat. „Dalbă-i fecioriţa”, „Bălăşiţa”, sau „Fecioriţa ocheşiţa” sunt colindele „de peţit” cântate la porţile fetelor.

Potrivit etnologului Monica Duşan, obiceiul se păstrează până astăzi. „Sunt aşa-numitele colinde de logodnă, în care se evocă frumuseţea fetelor. Ele au o mare vechime şi nu fac parte din categoria cântecelor de stea, specifice sărbătorilor creştine de iarnă”, spune expertul. Prin urmare, pe lângă omenie şi bani, colindătorul orientat poate obţine în această perioadă şi o logodnică.

Tot în Hunedoara există şi o variantă a Mioriţei, numită Mioriţa Zărăndeană, care se cântă de Crăciun. Spre deosebire de varianta moldoveanească, în Mioriţa hunedoreană lipseşte bocetul mamei celui ucis. În zona Ribiţa există şi acum trei formaţii de colindători, două de băieţi, „Fecioraşii şi Craii” şi una de fete, eleve la şcoala din comună.

Pâine câştigată din colindat

Pentru mulţi români, perioada colindelor este şi o oportunitate de a obţine un mic profit. Trupa lui Nelu Maradonel a venit la Deva tocmai din Bacău ca să colinde. Sunt şapte oameni, pregătiţi să cucerească strada cu spectacolul pe care-l fac. Pentru asta au ca şi colindă preferată „Deschide uşa creştine!”. „Am sosit direct de la gară. În fiecare an plecăm de acasă în această perioadă cu colinda. Mai câştigăm un ban-doi ca să ducem