Istoricii nu mai lasă los nici unei îndoieli: Moş Crăciun este avatarul modern al Sfîntului Nicolae, apărut undeva între 1823 şi 1860 în urma unui desen (vezi foto) realizat de un caricaturist după un poem scris de un pastor. În ciuda semnificaţiei religioase, Moş Crăciun este, în fond, un mit. Cel mai puternic mit al folclorului urban. Încercaţi să vă închipuiţi lumea fără Moş Crăciun!
Cărţile (Don Foster, Author Unknown. On the Trail of Anonymous, Henry Holt Publising House, 2000, pp. 221-275) şi mai tot internetul pornesc toate de la un preot catolic olandez din secolul al IV-lea Nicholas din Myra, poreclit Sfîntul Nicolae (Sinter Klaas, în olandeză) pentru că oferea, în secret, bunuri celor trei fete sărace al căror tată disperat voia să le prostitueze. Evul Mediu l-a omagiat în sute de legende, în scenete şi în tablouri, numindu-l de-a dreptul Sfîntul Patron al Copiilor. Tradiţia anglo-saxonă refuza legenda lui Saint Nicholas, dar în Olanda secolului al XVII-lea apăruse deja mitul lui Sinter Klaas care lasă copiilor cadouri în încălţări în noaptea de 5 decembrie. În căutarea „visului american”, foarte mulţi olandezi au navigat spre America şi, în 1626, au întemeiat colonia New Amsterdam, nimic altceva decît metropola cunoscută astăzi drept New York. Coloniştii olandezi au adus cu ei obiceiurile, credinţele şi pe acest Sinter Klaas devenit, în olandeza anglicizată, Sante Claw, personaj a cărui venerare era, la 1680, interzisă de legea americană (în Massachussets, oferirea prăjiturilor de Crăciun constituia un delict). Sante Claw devenise însă un personaj constant al povestirilor urbane anonime publicate în tot felul de antologii. Numele lui va fi menţionat pentru prima dată într-o scriere de autor în 1809 într-o satiră a scriitorului american Washington Irving (care în 1936 avea să formeze societatea caritabilă Saint Nicholas Society): „Şi înţeleptul O
