Joi dimineaţă, o zi ca oricare alta. Românii care nu sunt la muncă, să câştige un bănuţ cinstit, sau la piaţă, să-şi facă ultimele cumpărături de sărbători, privesc plictisiţi la televizor. Rulează episodul final din telenovela "Boc, file de moţiune". Atmosfera e cea obişnuită.
Parlamentarii se foiesc de colo-colo, grăbiţi să-şi dea votul ca să se întoarcă în circumscripţiile de baştină, ziariştii dau şi ei semne de nerăbdare, neştiind dacă le iese măcar de-o ştire, iar domnu' Geoană se străduie, de la microfon, să păstreze ordinea.
La un semn intră-n scenă eroul serialului, premierul Boc, deloc îngrijorat că ar putea rămâne fără guvern. Vine la tribună, îşi aranjează frumos hârtiile, îşi potriveşte ochelarii pe nas şi-ncepe să turuie un discurs despre legea salarizării bugetare sau cam aşa ceva. N-am reţinut bine pentru că, deodată, camera îşi mută obiectivul, de pe vorbitorul de la tribună, spre unul dintre balcoanele sălii.
Atenţie, urmează imagini şocante, îmi vine la rându-mi să vă atenţionez, înainte de-a trece la povestit.
Sus, un bărbat despre care aveam să aflu mai târziu că este angajat al TVR-ului se ridică în picioare pe balustradă. Îi strigă ceva dlui Boc şi, înainte să-nţelegem ce-o fi vrut să zică, se aruncă în gol. Sare cu faţa-n jos, cu mâinile întinse în lateral, de parcă ar vrea să zboare. Un salt "planat", cum ar spune paraşutiştii. Zborul e scurt, pentru că pe Icarul nostru nu-l despart decât opt metri de podea, dar filmul pare să fi îngheţat pentru câteva clipe pe micul ecran.
După un scurt moment de derută, aleşii neamului se reped să-i dea primul ajutor omului prăbuşit într-o baltă de sânge. Între dânşii se înghesuie însuşi dl Boc, agitându-se descumpănit să cheme cineva SMURD-ul. Incidentul se termină fericit, în sensul că victima este dusă la spital şi se află, după cum ne asigură medicii, "în afara oricărui peri
