De sărbători, parcă o percepi diferit pe cea de lângă tine, o înţelegi mai bine, o iubeşti mai mult, deşi e aceeaşi ca în restul anului. Poate că mirosul de scorţişoară interacţionează misterios cu parfumul ei şi se cristalizează în cel mai eficient afrodisiac ori poate că frigul acutizează simţurile şi e mai uşor să experimentezi cu fiecare centimetru de epidermă vibraţia dintre voi.
De sărbători, femeia ştie să-şi camufleze senzualitatea în spatele unui ascetism aproape matern şi devine, printr-o astfel de atitudine, mai incitantă, mai înţepătoare şi mai spumoasă decât o şampanie de lux.
De sărbători, capriciile-i care ating în mod normal cote exasperante devin copilării remisibile- catalizatoare ale unui instinct protector păgubos pentru buzunarul lui, dar infinit aducător de bine în nopţile în care filmele de Crăciun devin redundante.
În contrast, pătrunsă sau îndoctrinată de spiritul Crăciunului îşi poate da măsura umanului, nimerindu-se în plin paradox: în vâltoarea freneziei comerciale, ea, shopaholica, se ponderează. Înţelege că poate trăi şi fără să cheltuiască sume exorbitante pe povestea despre apartenenţa la o nişă socială pe care o vinde vreun anume brand exclusivist. Şi-atunci, folosindu-se de resursele economisite, se decide să scrie ea însăşi poveşti- mai reale şi mai palpabile- pentru cei care au realmente nevoie de cosmetizări de trai şi viaţă. Astfel, de sărbători, femeia îşi revendică dreptul la consistenţă, triumfă prin generozitate şi profunzime asupra formei şi ambalajului sclipicios.
De sărbatori iubeşti cu poftă neostoită gospodina din ea sau măcar ai disponibilitatea să o creditezi cu şanse culinare şi să speri în aport romanţios trecut prin stomac. Atunci când temeritatea culinară nu-i reuşeşte, te cucereşte, oricum, prin neputinţa asumată şi pare mai autentică, mai fragilă şi implicit mai abordab