„Iernile n-au fost niciodată blânde cu medicul de ţară. Dacă a fost sau este navetist, amintirea curselor de persoane încremenite pe linii secundare, gărilor pustii, vagoanelor cu uşile îngheţate, compartimentelor cu ferestre jivrate de ger îl face să frisoneze chiar şi vara, la 40 de grade…“. Cum se reflectă anotimpul rece în literatura memorialistică a medicilor aflăm de la dl dr. Mihail Mihailide la rubrica „Jurnal de jurnale“. (...)

Iernile n-au fost niciodată blânde cu medicul de ţară. Şi nici acum, când se bate monedă pe tema încălzirii globale, din care pricină se topesc gheţarii, calotele polare se dizolvă, iar în Siberia, de sub stratul mereu mai subţire de apă milenar congelată, gazul metan stă să irumpă, anotimpul alb nu-i este prieten. Dacă a fost sau e navetist, amintirea curselor de persoane încremenite pe linii secundare, gărilor pustii, vagoanelor cu uşile îngheţate, compartimentelor cu ferestre jivrate de ger îl face să frisoneze chiar şi vara, la 40 de grade… Când şi cum va ajunge, în apropiata iarnă, prin nămeţi, la dispensar? Ce cazuri grave s-ar putea ivi? Dacă e rezident în comună, lipit de godinul de tuci tot mai rece, strângând în palme cana cu ceai încă fierbinte, se vede aşteptând la cabinet urgenţa. Viscolul trimite intermitent săgeţi în geamuri, iar zgomotul iscat de furia vântului aspru îl face să tresară: să fi sosit solicitarea imperioasă, de obicei o naştere sau sugarul aflat la graniţa dintre viaţă şi moarte? Din Carnetul doctorului G. Ulieru1, ca şi din paginile de însemnări diaristice ale majorităţii medicilor, anotimpul ninsorilor şi vicisitudinile iscate de acesta nu lipsesc. În prima zi de Crăciun – sărbătoarea fiind singura modalitate adoptată de autor pentru a-şi data evenimentele consemnate în „jurnalul său de bord“ – Ulieru lucrează la întocmirea „Ştiinţelor anuale“, veche denumire a dărilor de se