Manifestul anticonformist, semnat de curînd de o serie de personalităţi ale vieţii noastre publice, aduce mai puţine răspunsuri decît ridică întrebări. I s-ar putea reproşa mai degrabă o anumită confuzie a punctelor de vedere, dacă însăşi natura problemelor ridicate nu ar provoca o serie de perplexităţi, în cele din urmă binevenite, ele stimulînd discuţia. Trebuie să începem prin a ne pune următoarea întrebare: a greşit sau nu doamna Eugenia Vodă? După părerea mea, da. Desigur, d-sa nu trebuia nici să-l combată pe domnul Ion Cristoiu, nici să renunţe la a transmite emisiunea în care cunoscutul ziarist făcea un elogiu fără rezerve lui C. Zelea-Codreanu. Dar d-sa a făcut dovadă de complezenţă faţă de invitatul ei. L-a întrebat doar dacă liderul legionar era „fanatic“, iar dl Cristoiu a evitat să răspundă. Pentru a da dovadă de obiectivitate, doamna Vodă ar fi trebuit să-l întrebe pe jurnalistul Cristoiu ce gîndeşte despre antisemitismul şefului legionar, despre crima pe care a comis-o cu mîna lui şi despre crimele pe care le-a patronat. Dacă ar fi procedat în acest fel, este sigur că nu i s-ar fi reproşat nimic, echidistanţa necesară ar fi fost pe deplin respectată. Aceasta fiind prima întrebare pe care a trebuit să ne-o punem, poziţia autorilor manifestului apare infinit de fragilă. Nu vedem absolut deloc în ce măsură obligaţia de obiectivitate a oricărui om de media este „liberticidă“. Nu o „indignare pioasă“ se cerea de la animatoarea emisiunii de televiziune, ci o serie de întrebări reci, pe care d-sa le-a omis. A condamna din punctul de vedere al eticii informaţiei reacţia prea slabă a doamnei Vodă, ne-ar fi permis să judecăm conţinutul afirmaţiilor domnului Ion Cristoiu. Despre aceste afirmaţii, adică despre personalitatea şi acţiunea „Căpitanului“, autorii par divizaţi. Cităm din manifest: „Nu intră nici o clipă în discuţie partitura invitatului Ion Cristo