Cu toţii ştim că Moşul este un personaj simpatic, rumen în obraji, cu o burtică prietenoasă, cu barbă lungă şi albă. Un om blajin care reuşeşte să aducă zâmbetul pe buzele tuturor copiilor.

El este îmbrăcat într-un costum alb cu roşu şi poartă o curea neagră. Moşul cere lapte şi prăjituri cu ciocolată, adoră să asculte poezii şi dorinţe ascunse, pe care se grăbeşte să le îndeplinească dacă micuţii au fost cuminţi.

Se spune că Moş Crăciun vede tot ce fac copiii pe tot parcursul anului. El îşi notează toate lucrurile bune dar şi năzbâtiile pe care le fac micuţi. Ca moşul să se îmbuneze şi să lase cât mai multe daruri sub brad, copilaşii trebuie să fie foarte cuminţi măcar în Ajunul Crăciunului când se spune că faptele bune fac să fie şterse ghiduşiile de peste an.

Legenda spune că, fără acordul soţului, Crăciuneasa o primeşte în gazdă pe Fecioara Maria, oferindu-i adăpost în grajd. Aflând acest lucru, Crăciun se înfurie şi îi taie mâinile, însă Maica Domnului i le-a lipit la loc. Minunea îl face pe Crăciun să se convertească la creştinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug din trunchiuri de brad în curtea lui şi joacă o horă cu toate slugile lui.

După joc, Crăciun împarte sfintei familii daruri păstoreşti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfânt, care aduce de ziua naşterii lui Iisus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, după legenda evanghelică, le aduceau regii-magi în staul noului Mesia. Cântecele de bucurie adresate de slugile lui Crăciun s-au transformat în colinde, colindele de Crăciun.