Nu de simulacrele de ziare made în Romania îmi este dor, ci de marile ziare occidentale pe care am avut norocul de a le cunoaş te în vremuri când erau prohibite la noi şi cărora le-am citit, ori de câte ori am avut prilejul, povestea, în multele cărţi despre istoria şi prezentul lor pe care am avut prilejul să pun mâna.

Am alcătuit chiar o carte despre cărţile de acest fel citite înainte de 1990 şi de atunci s-a mai adunat, cred, material, pentru încă una. În ultima vreme însă, apariţiile din această categorie s-au rărit. Specia „ziar”, aparent pe cale de dispariţie, nu mai suscită destul interes pentru a i se urmări evoluţia (involuţia?). Nu desconsider buna tradiţie a presei româneşti, doar de la ea, de la ziarele „Adevărul” şi „Dimineaţa”, pe care am învăţat să citesc mai ales urmărind, peste umărul tatei, titlurile (nume de oraşe) din pagina „Dimineaţa în ţară”, de la revistele „Adam” şi „Viaţa românească”, de la „Dimineaţa copiilor” la care am fost abonată de la vârsta de cinci ani, mi se trage această dragoste de o viaţă. După aceea am avut însă parte cu toţii de atâtea făcături şi imposturi, de atâtea derogări grave de la principiile de bază ale informaţiei tipărite (sub fascism, sub comunism, în cele două decenii de căutare a unei normalităţi de care părem a ne apropia doar pentru a ne depărta apoi şi mai mult), încât – respectând ceea ce este de respectat, admirând ceea ce este de admirat la noi – modelele de referinţă sunt, pentru mine, în alte ţări.

De pildă, în America. Luna trecută a apărut volumul Morning Miracle (Minunea de dimineaţă), de Dave Kindred (Doubleday, 2010), cu subtitlul Inside the Washington Post – A Great Newspaper Fights for Its Life, adică Înlăuntrul lui The Washington Post – Un mare ziar luptă pentru propria lui viaţă.

Cunoşteam triumfalista carte jubiliară publicată de Chalmers M. Roberts în 19