Cu o tenacitate demnă pe de-a-ntregul de cauza pe care o slujesc – aceea de a crea frumuseţe prin artă – mulţi reprezentanţi ai lumii medicale româneşti (din cei rămaşi în ţară după exodul celor şi mai mulţi care şi-au luat lumea în cap ştiind că ibi (o fi) patria dar că ubi bene nu prea mai este de aflat pe la noi!) îşi dedică timpul liber (cât o fi el de „liber“…) artelor frumoase. Sunt oameni de toate vârstele: de la cei aflaţi pe baricadele formării prin studiu, până la cei pentru care anii se numără prin împliniri pe toate planurile. (...)

Cu o tenacitate demnă pe de-a-ntregul de cauza pe care o slujesc – aceea de a crea frumuseţe prin artă – mulţi reprezentanţi ai lumii medicale româneşti (din cei rămaşi în ţară după exodul celor şi mai mulţi care şi-au luat lumea în cap ştiind că ibi (o fi) patria dar că ubi bene nu prea mai este de aflat pe la noi!) îşi dedică timpul liber (cât o fi el de „liber“…) artelor frumoase. Sunt oameni de toate vârstele: de la cei aflaţi pe baricadele formării prin studiu, până la cei pentru care anii se numără prin împliniri pe toate planurile. Anul 2010 a reprezentat parcă un summum în materie de creaţie pentru membrii Cenaclului de Arte Plastice al Medicilor „Ion Ţuculescu“. Saloanele (de primăvară, Gala „Vieţii medicale“ şi, deopotrivă de toamnă) au vădit un cert nivel valoric crescut , fapt care dovedeşte că distanţa între amatorism şi profesionalism este din ce în ce mai redusă, unii dintre membrii cenaclului situându-se chiar în rândul privilegiat al marilor creatori contemporani, cu un stil bine definit şi uşor recognoscibil (Petru Damir, Viorica Botezatu, Elena Paulian), cei mai mulţi perfecţionându-şi, cu fiecare nouă întâlnire cu publicul, mijloacele de exprimare plastică şi adăugându-le conotaţii referitoare la chiar timpul pe care-l trăim „în cea mai bună lume dintre toate lumile posibile“, c