Anul 2010 a fost – putem deja vorbi la trecut – unul de criză în România, şi nu doar pentru sistemul de sănătate. Probabil însă că impactul asupra acestuia s-a făcut simţit cu asupra de măsură, după zeci de ani de reforme făcute şi desfăcute, de atâtea ori până acum... Într-adevăr, asemenea unui organism tarat dar care se încăpăţânează să funcţioneze, parcă în pofida tuturor afecţiunilor cronicizate (boli ale sistemului, dar nu numai!), sănătatea din România, aşa cum o ştim, nu a intrat în... colaps. Încă. „Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic“ ar putea fi mottoul sub care a stat şi anul acesta. (...) Anul 2010 a fost – putem deja vorbi la trecut – unul de criză în România, şi nu doar pentru sistemul de sănătate. Probabil însă că impactul asupra acestuia s-a făcut simţit cu asupra de măsură, după zeci de ani de reforme făcute şi desfăcute, de atâtea ori până acum... Într-adevăr, asemenea unui organism tarat dar care se încăpăţânea Publicitate ză să funcţioneze, parcă în pofida tuturor afecţiunilor cronicizate (boli ale sistemului, dar nu numai!), sănătatea din România, aşa cum o ştim, nu a intrat în... colaps. Încă. „Ceea ce nu te ucide, te face mai puternic“ ar putea fi mottoul sub care a stat şi anul acesta. Chiar şi aşa, parcă într-o lume a contrastelor, comunitatea medicală de la noi se poate mândri nu doar cu reuşite notabile în domenii de vârf, ba chiar şi cu relevanţa ştiinţifică internaţională a cercetărilor desfăşurate în România. Nu vom da exemple acum, căci am făcut-o cu obstinaţie, crezând în puterea exemplului, pe tot parcursul anului. Deşi puţine, „insule“ de excelenţă există. Aceasta este şi premisa de la care ne-am propus, şi pentru anul viitor, să susţinem eforturile celor care duc medicina românească spre viitor. Un viitor care, cât de sumbru ar părea şi prin plecarea tinerilor, se va produce. Ţine doar de noi să-l anticipăm, să-l