* Il intalnim peste tot. Pe strada, la serviciu, in magazine si institutii, dar cel mai adesea acasa, la televizor. Nume de familie pentru mitocanie, violenta, vulgaritate, aroganta, prostie, barfa, nerusinare - uratul ne cotropeste viata. Ne sperie. Ne deprima. Ne umileste. Oare ne putem apara? Ne putem salva normalitatea si optimismul, binele sufletesc? Cinci scriitori ofera alternative. Ca-ntotdeauna, asteptam si opiniile cititorilor nostri, pe care le vom publica intr-un numar viitor *

TRAIAN T. COSOVEI

"Nu putem fi senini decat atunci cand ne vindecam de spaime"

In grabita realitate traita pe acest Titanic, de a carui punte ne agatam si care se va scufunda curand, am inteles ca nu putem fi senini decat atunci cand ne vindecam de spaime, atunci cand iubirea, credinta, increderea iau locul fricii.

Noi, cei din jungla citadina, inconjurati de chinul indiferentei, evocam adesea mediul rural, simplitatea acelui mediu in care se traia dupa ritmurile naturii, ritmuri pe care nu le mai respectam. Suntem agresivi in "a avea", suntem cobai supusi experimentelor ce ne duc spre alienare. Gandul ca nu vom putea obtine ceva, despre care noi credem ca avem neaparata nevoie, ne preocupa mai tot timpul. De unde deducem inexplicabila nerabdare de a ne lasa coplesiti de dictatura obiectelor. Dar nevoile acestui inceput de mileniu depasesc simplul nivel al supravietuirii decente noi vrem lucruri complicate, tot mai complicate care sa ne distraga atentia de la adevaratele valori ale acestei lumi. Un intelept spunea ca cel care nu are nevoie de nimic nu are a se teme de nimic.

Marii poeti ai lumii, indiferent de cat de conectati au fost la acest dur mediu citadin, au avut macar un poem in care evocau un spatiu al naturii, pe care il intrezareau ca loc de pelerinaj, de autodescoperire, de intoarcere la vechile valori.

Ma indepartez de agresi