AMINTIRI. Niciun cozonac nu miroase mai bine decât cel al bunicii, nicio colindă nu e mai frumoasă ca cele cântate la 5 ani pe uliţa satului şi nicio aventură nu e emoţionantă ca mersul la colindat. Sursa: ARHIVA EVZ

Pentru copiii de astăzi, Crăciunul înseamnă, în primul rând, fascinaţia cadourilor. Părinţii lor, însă, când erau mici, îl preţuiau pentru aventura colindatului, când erau răsplătiţi cu mere, nuci, covrigi, bomboane, considerate bunătăţi pe vremea aceea.

Norocoşi erau cei cu bunici la ţară: acolo se mergea cu colindul la toate casele, uliţele erau pline cu copii, iar bunicii închideau ochii la toate isprăvile nepoţilor.

Zăpadă ca-n copilărie

“La ţară la bunicii mei, în Bucovina, nu îmi amintesc să fi fost vreun Crăciun fără zăpadă din belşug. În ajun, când mergeam la colindat, îmi punea bunica pungi în picioare, peste şosete, să nu intre zăpada. Pe drum erau mormane albe, înalte de trei ori cât mine, era atât de frumos ca în vederile poştale", îşi aminteşte Claudia, de 55 de ani.

Cadouri nu îşi aminteşte să fi primit de la Moşul, iar cea mai mare plăcere a iernii era mersul la colindat. “Cântam la fiecare casă câte două, trei colinde şi plecam mai departe. Ajungeam acasă îngheţată de frig, cu mâinile sloi de gheaţă, de trebuia să mă învelească bunica să mă dezgheţe"

Nuci, mere, gogoşi

Pentru copiii Claudiei, acum mari şi la casele lor, bucuria supremă în vacanţa de iarnă era vizitarea rudelor de la ţară. “Mergeau şi ei la colindat, la fel cum făceam şi eu când eram mică, şi entuziasmul era acelaşi. O mătuşă a mea, învăţătoare, măritată cu protul satului, îi învăţa colinde, făcea repetiţii cu ei, de era mai mare plăcerea să îi asculţi. Acum, copiii care vin la colindat ştiu doar şi se uită urât dacă le dai bani puţini. Păi noi primeam nuci, mere, gogoşi, eventual câte o bomboan