Pentru hunedoreni Crăciunul gastronomic este sinomim cu preparatele din carne de porc. În pădurenime există însă reţete speciale de mezeluri care transformă bunătăţile în delicatese gastronomice.

De pe masa de Crăciun a hunedoreanului nu lipsesc, în diferite asortări, friptura de porc, sarmalele, cârnaţii, caltaboşii, toba, piftia de porc şi murăturile, totul „umectat” cu ţuica fiartă cu boabe de piper şi vinul roşu. Ceremonialul pregătirii mesei de Crăciun, tradiţional, începe încă din ziua de Ignat care este dedicată preparării cărnii şi conservării ei. În anumite regiuni proprietarii porcului au obiceiul de a alerga animalul prin grădină „ca să scoată frica din el”. Se spune că porcul, în noaptea din ajunul Ignatului, îşi visează cuţitul apoi amuţeşte ore în şir ca şi cum ar simţi că i se apropie sfârşitul. Aceasta este perioada denumită de gospodari “tăcerea porcului”. După ritualul uciderii animalului, femeile şi bărbaţii încep tranşarea şi pregătirea slăninii, a caltaboşilor şi sângeretelui. Gospodinele pun deoparte carnea pentru sarmale, cea pentru friptură şi osânza pentru prăjituri.

„Trufele” mezelarilor

În Ţinutul Pădurenilor pregătirea porcului se face după un tabiet vechi de sute de ani. Singurele noutăţi sunt butelia de gaz şi maşina de măcinat carne. Mezelarul Valentin Crişan deţine secretul unor preparate de porc speciale. Cum sună cârnaţi în moare de varză? După ce se afumă, mezelul este pus la fiert în „moare” de varză”. Rezultatul e o bucurie totală pentru papilele gustative ale mesenilor. La fel ca jumările „stinse” în lapte. „Când jumările sunt aproape prăjite se toarnă peste ele jumătate de litru de lapte. Atunci ele prind un gust şi o culoare pe care nu o găsiţi la nici un magazin de la oraş”, spune mezelarul.